Jurnalism

Pentru a doua oară sunt uimit de profesionalismul și grija cu care jurnaliștii noștri verifică informațiile înainte de a le publica…

Ținând cont că articolul este preluat din The Sun, se pare că nu numai jurnaliștii noștri ar trebui să mă îngrijoreze :)

Articolele le găsiți aici și aici.

Descrierea poveștii (hoax / urban legend care circulă de ani buni de zile pe Internet) aici .

[ LE: mă miram de ce articolul în română nu are sens (cum naiba faptul că EA poartă o brățară neagră o „obligă” tot pe EA să se culce cu cineva?). Când au tradus articolul, „jurnaliștii” noștri au omis un „mic” detaliu: „If a boy breaks a pink band, a girl has to flash her boobs, a red band means you have to give him a lap dance and a blue is some sort of oral sex”

Ceea ce ne aduce la un alt punct din articolul de pe snopes.com : „ The mechanics of the activity alone might well rule it out: [...] it would take a mighty force to break a jelly bracelet”.

Case closed. :-P ]

Comments (1)

Intre Tehnologie si Oameni

Sunt în holul de la înmatriculări auto. Sunt acolo de doar 15 minute, și deja am reușit să mă enervez…

Prima impresie când am intrat aici a fost una plăcută – au reușit în sfârșit să facă sistemul de bonuri de ordine funcțional. Lucru bun, zic eu – semn de civilizație! Dacă vreți să aflați care este diferența dintre bonuri de ordine și lipsa lor, faceți o plimbare pe la Registrul Comerțului. Sau citiți poveștile de groază de pe blogul lui Meekuu.

Bun – bonuri de ordine, afișaje electronice, și un televizor pe care rulau tâmpenii (de la „drogurile strică tot” la „păziți-vă geanta”). Mă uit eu la afișaje cât mă uit (aveam bonul 235), și văd că… biroul din fața mea sare de la 234 la 237. Mă duc înspre el.

„Ce număr aveți?”
„235”
„Păi UNDE e 235?” (pe un ton de „băi, ce prost ești tu!”)
„De unde naiba să știu?” (pe ecrane nu apăruse)
„Păi unde ați stat? Ați stat aici, nu? Lângă birouri!! Că de aia am pus televizor pe care sunt afișate numerele! Ca să stați aici!”
„Nu vă supărați, dar la televizor e ‘drogurile strică tot’, nu numere de ordine!”
„Acu’ luați alt bon de ordine!”

Îl bag în gând în diverse locuri, și caut alt birou. Găsesc în capăt un birou care avea afișat 234. Cu un individ mult mai amabil, care nici măcar nu a comentat faptul că deșteptul de la copieri acte îmi copiase un act aiurea (doar față, când seria mașinii era trecută pe verso). Sau mai exact a comentat, dar a rămas la un „lăsați-o așa, că e mașină nouă, luată de la dealer-ul oficial. Nu e problemă!”.

De curiozitate, mă întorc să văd – chiar am fost eu așa de prost și n-am văzut unde se afișează corespondența număr de ordine-birou? Moment în care se elucidează misterul – sunt 3 afișaje electronice, și vreo 5-6 birouri.
Îmi explic de ce nu văzusem când s-a trecut peste numărul meu. Mai trag un rând de înjurături în gând la adresa milițianului inițial. Îmi deschid laptop-ul, și încerc să mă calmez…

[ LE - nu vă uitați la oră :) Post-ul este scris cândva pe la ora 17, dar prefer să nu public post-uri scrise când sunt nervos. Aștept să mă calmez, și recitesc tot înainte de a da submit :) ]

Comments (5)

Google Wave Invites

Discutam acum ceva timp despre Google Wave. Ei bine, tocmai a fost lansat. Vestea proastă – a fost lansat cam cum a fost și gmail-ul la început. Un număr mic de invite-uri, și cei care au fost norocoși pot la rândul lor să invite pe alții.

Rezultat? O (nouă) nebunie generalizată pe web, și invitații care au ajuns la 5100 USD pe eBay. Trebuie să recunosc că Google are un talent deosebit să creeze „hype” referitor la produsele lui (lor? :) ).

În aceste condiții, cred că titlul articolului are șanse să îmi aducă multe vizite venite de pe Google (și să creeze o grămadă de dezamăgiri :-P )

Comments (4)

Despre ING si credite

Pasul 2 – Iau un credit de la bancă.

Banca? ING. Care reușește a doua oară să își dea în petec.

Ziua 1. Mă duc la ei, și depun cererea cu toate hârtiile. Le dau buletinul, își fac copie după el, completează cererea cu datele din buletin, și eu o semnez. Prima surpriză:

„Se aprobă în 5 zile lucrătoare, și puteți scoate bani după ce vă intră primul salariu”
„Bun, și dacă vreau să îi scot înainte?”
„Depuneți 20% din venitul lunar”
„??? (tocmai îmi intrase salariul, care era aproape tot încă în cont) Sunt deja în cont banii respectivi!”
„Nu, în afară de banii respectivi”
„Atunci o să scot din banii respectivi, după care îi depun la loc”
„Da…. asta s-ar considera depunere…”

Interesant, nu? :-P

Ziua 8 (5 zile lucrătoare mai târziu). Creditul „pare” să fi fost aprobat. Adică s-a schimbat ceva în HomeBank – din „credit 0” am „credit BLOCAT”. Mă duc la bancă, și depun cei 20%. Creditul apare în continuare ca „BLOCAT”
Trebuie să menționez aici că tot în ziua respectivă mi-au luat repede și comisionul de deschidere a liniei de credit (devine relevant ulterior :-P ).

Ziua 9. Mă duc a doua oară la bancă.

„E blocat pentru că datele din baza de date nu corespund cu cele din buletin/cererea de credit” (eu mi-am schimbat buletinul cu vreo 8 luni în urmă)
„Nu vă supărați, dar v-am dat buletinul acesta ÎN MÂNĂ!!”
„Da, dar datele pentru cererea de credit s-au preluat automat din baza de date”
„Păi și atunci cum nu corespund datele cu cele din baza de date??”

Anyway – semnez cerere de actualizare date personale. Semnez cererea de credit DIN NOU.

„Să înțeleg că mai durează o săptămână?”
„Nuuu, numai 2 zile!”

Ziua 10. Sunt la muncă. Îmi sună telefonul.

„Bună ziua, sunt xxxxx de la ING. Am rugămintea să veniți la noi la sediu ca să mai semnați un document – cererea de credit datată cu data de astăzi.”
„Nu vă supărați, dar e a TREIA oară când vin la dv pentru același lucru!” (nici nu am mai numărat drumul făcut pentru depunere)
„Da, dar dacă veniți acum, trimit imediat documentul, și nu vă mai întârzie. Imediat ce l-am trimis, vi se va debloca linia de credit”
„Da, dar eu sunt la muncă, și ajung târziu acasă”
„Aa…. atunci veniți mâine”
„Da… oricum, mă bucur că de luat comisionul s-a putut lua fără probleme. De dat banii în schimb, nu”
„Care comision?”
„Comisionul de deschidere”
„Vi s-a luat deja comisionul?”
„DA!!!?”
„Din păcate, nu pot verifica informația dv – dar dacă doriți, putem verifica mâine” (???? – nu simt nevoia să verific, simt doar nevoia să le zic ceva de dulce. Retragerea apare cât se poate de clar în extrasul de cont)

Cum nu eram sigur că pot să ajung a doua zi, plec mai devreme de la muncă și alerg să prind banca deschisă (nu știam ce șanse am, că nu am reușit să găsesc _nicăieri_ pe site-ul lor programul de lucru). Bineînțeles că ajung la 18:11, și constat că banca se închisese la 18:00…

Ziua 11. Dimineața. Mă duc din nou la bancă. Semnez hârtia, care se dovedește a fi… o listă cu comisioanele ING, pe care o mai semnasem o dată în ziua 1. E deja vineri…

„Nu vă supărați, CÂT mai durează?”
„Păi… mâine ar trebui să se aprobe…”
[ tac, și aștept. Am menționat că e vineri, da? ]
„Aaaa… de fapt, mâine este sâmbătă. Luni sau marți se aprobă”

Ziua 12. Aștept în continuare…

Comments (2)

Despre mașini și afaceri

Vreau să îmi iau mașină. Pasul 1: vând mașina veche. Pasul 2: iau un credit de la bancă. Și, probabil, pasul 3 ar fi „cumpăr altă mașină”, nu?

Nu chiar. Până acum, primii 2 pași mi-au oferit o serie foarte… neplăcută de surprize.

Pasul 1 – vând mașina veche.

Cum nu cunoșteam pe nimeni care să cumpere așa ceva, am ajuns la samsari. Am sunat la un număr de telefon de pe un bilețel găsit în ușa mașinii. Au urmat vreo două zile de telefoane, și de fiecare dată dialogul era cam așa:

„Ce an de fabricație este?”
„2001”
„E în stare de funcționare?”
„Perfectă”
„Sunteți primul proprietar?”
„Da. Dar nu vă supărați, nu v-am mai răspuns de 3 ori la toate întrebările astea???”
„Aaaa, nu, ați vorbit cu tatăl/fiul/fratele meu data trecută”

Discuția fiind completată, bineînțeles, de „vai, stimate domn, dar așa, fără să văd mașina, nu pot să vă spun un preț”. Până la urmă, eu zic 1 euro, eu zic 3, și stabilesc cu ei o zi în care să vină să vadă mașina. Rămânând să vedem atunci dacă reușim să ajungem la un numitor comun de 2 euro :-P

Vine ziua respectivă. Mă sună la 9:47 să confirme (eu ar fi trebuit să mă întâlnesc cu ei la 10 – mă bucur că sunt punctuali). Vine ora 10. Nimic. 10:15. Nimic. 10:30. Tot nimic. Le dau un apel. Nimic. 10:55. 11:00. Îi sun.

„Aaaa, nu știu dacă să mai venim, că e prea mare prețul”
„Dacă așa vi s-a părut, frumos era să îmi dați un telefon și să mă anunțați. Nu să mă țineți o oră în drum. Aveți de gând sau nu să veniți?”
„Aaaa, venim în 20 de minute, dar e prea mare prețul”
„Ați spus că nu puteți spune un preț până nu vedeți mașina. Haideți să o vedeți”
„Păi nu, că așa spun și eu 0.5 euro”
„Adică mă țineți o oră în drum degeaba, și acum încercați să scădeți și prețul pe care l-ați propus????”

Long story short, le-am explicat (elegant) unde pot să se ducă, și am renunțat să mai am încredere în astfel de specimene.

Vrea cineva să cumpere o Dacie? SuperNova Clima? Ieftin, că e criză! :-P

Comments (2)

Google Fast Flip

Google a anunţat luni lansarea unei noi aplicaţii, numită `Fast Flip`, ce permite trecerea rapidă în revistă a articolelor publicate de BBC, New York Times, Washington Post, şi de alte publicaţii.

Aplicația o găsiți aici, iar știrea completă este aici. Cel mai interesant lucru  mi se pare relația capră-varză (alegeți voi care e care :-P ) prezentată la finalul articolului:

Google, care are relaţii tensionate cu trusturile media din Statele Unite, a anunţat că va împărţi veniturile generate de publicitatea prezentată pe `Fast Flip` cu publicaţiile partenere.

Comments

Porumbelul african si porumbelul romanesc

Un porumbel african a avut o misiune nobilă: trimis să demonstreze că Internetul lor merge prost, a reușit acest lucru. Știrea a apărut prin mai multe locuri, inclusiv aici și aici.

Știrea a fost preluată și de presa de la noi, care reușește să scape „porumbelul românesc”: „O companie de tehnologie IT, din Africa de Sud, a început să folosească porumbei pentru a transmite date, pentru că păsările sunt mai rapide” (da, citatul este FIX așa cum a apărut în „presă”!!)

Parcă văd cum șefii de la marii ISP-uri de pe la noi își convoacă subalternii: „Uite, băi, ăia au reușit să facă treaba asta cu porumbei!! Noi de ce n-o facem tot așa, că uite, e mai ieftin și mai rapid?!”

Mare dreptate avea Meekuu atunci când vorbea de „strânsa legătură” dintre jurnaliștii noștri și mediul IT…

O companie de tehnologie IT, din Africa de Sud, a început să folosească porumbei pentru a transmite date, pentru că păsările sunt mai rapide

Comments (4)

IEEE Approves 802.11n

A durat ceva timp (7 ani :-P ), dar în sfârșit standardul 802.11n a fost aprobat.

http://mobile.slashdot.org/story/09/09/11/2220223/IEEE-Approves-80211n-Wi-Fi-Standard

Comments (2)

PowerBridge

De cele mai multe ori, ideile geniale sunt simple. Cum ar fi de exemplu PowerBridge – un prelungitor intors cu susul în jos! :) Arată mai bine, și permite o rutare mult mai eficientă a cablurilor.

Acum rămâne de văzut dacă varianta cu Schuko e la fel de sexy… :)

power-bridge-concept

Comments (1)

MCTI

Sau „Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației”. Ați încercat în ultima vreme site-ul? :-P

mcti

Dacă ministerul respectiv nu a reușit să găsească pe cineva care să facă vhost-urile să meargă (serverul fiind un Apache/2.2.0 Unix mod_ssl/2.2.0 OpenSSL/0.9.8b PHP/5.0.4) , ce să mai așteptăm de la alții? :-P

[ LE: Hai să mai săpăm un pic!

ubergeek:~$ host -t A mcti.ro
mcti.ro has no A record

Deci nu merge fără www în față. This just keeps getting better! :)

ubergeek:~$ host www.mcti.ro
www.mcti.ro is an alias for www.mcsi.ro.
www.mcsi.ro has address 80.96.196.133

Și da, www.mcsi.ro funcționează. Se pare că în frenezia redenumirii ministerelor (că asta facem în loc să facem economia să meargă), cineva a uitat să adauge și un ServerAlias... :-P ]

Comments

Next entries » · « Previous entries