Oameni SAU animale?

 

„The greatness of a nation and its moral progress can be judged by the way its animals are treated” – Gandhi

Întrebarea din titlu își are originea într-o dispută destul de lungă pe care am purtat-o în comentariile de pe 2 blog-uri. Unul fiind cel al lui Meekuu. Unde „radicalii” s-au apucat să strige „trebuie să alegem – oameni SAU animale!”

Let’s get one thing out of the way first – deși mă consider un iubitor de animale, sunt conștient că este posibil ca „eutanasia” (un cuvânt pe care ne place să îl folosim, deși nu se aplică aici) să fie necesară. Nu sunt 100% sigur, dar nici nu am destule argumente împotrivă.

În schimb, nu pot să accept toată isteria mediatică, și nu pot să accept ura față de animale ridicată la rang de cinste. Nu pot să accept urletele de „ucideți-i pe TOȚI!!!!”, și mă îngrozește imaginea unor copii puși de părinți să țină pancarte în care animalele sunt împușcate.

Oameni buni, haideți să ne calmăm, să tragem aer în piept, și să încercăm să înțelegem niște lucruri:

  1. Eutanasia nu este o soluție miraculoasă. Ea costă. Timp și bani. Sau aveți cumva impresia că brusc se vor găsi fondurile necesare pentru uciderea peste noapte a tuturor câinilor vagabonzi? Sau, dacă se vor găsi, încă mai credeți că vor fi folosite în scopul pentru care au fost planificate?
  2. Degeaba încercăm să eliminăm problema dacă nu eliminăm cauza. Și cauza nu sunt câinii, ci oamenii. Trăim într-o lume în care proprietarii de câini nu-și sterilizează animalele, pentru că „le face rău”, „o cățea nu trebuie castrată înainte să aibă primul rând de pui”, sau „un câine dacă îl castrezi nu mai e bun de câine de pază” (da, toate sunt auzite de mine de pe la diverși „propitari” de animale). Ca urmare, cât timp nu responsabilizăm specia umană, vom ucide câini pe bandă rulantă, și tot pe bandă rulantă vor fi abandonați alții care să le ia locul.

Mi s-a dat în comentariile menționate mai sus exemplul Austriei și Irlandei, unde (ca să îl citez pe nexus) „nu sunt animale pe străzi”. Am căutat un pic, și am găsit niște lucruri interesante.

  • Irlanda: „In order to stop unwanted puppies and prevent straying each year we financially help over 12,500 people on means tested benefit to get their dog neutered”
  • Tot Irlanda: „In order to get a dog licence, you must be over 16 years of age. It is an offence to keep a dog unless you have a licence. All dogs over 4 months of age must have a licence”
  • Referitor la Austria nu am găsit legislația lor în domeniu, dar am găsit o referință care spune: „Member states like Austria or Germany show, that it is possible to shelter every homeless dog or cat.”
  • Tot despre Austria am aflat că și ei au aplicat politica responsabilizării speciei relevante: „Registration of dogs is compulsory since 30th June 2009 resp. 31st Dec. 2009 (transitional period)”
  • Germania este dată ca exemplu în mod repetat pentru modul în care au rezolvat problema animalelor fără stăpân. Din nou, nu am reușit să găsesc legislația lor în domeniu, dar am găsit un link care spune: „There are few stray dogs in Germany, mostly because German dog owners must pay a communal ‘dog tax’, and dogs must be vaccinated and have a vaccine and ‘pet pass’ […] And they don’t kill animals without a reason; they are even forbidden to do so by law.”

Dacă mai aveți timp, încercați să citiți ce are de spus cineva care știe mult mai multe despre animale decât mine (Cesar Milan): „I would say that one terrible use of taxpayer money is what we pay to euthanize 4 to 5 million unwanted dogs and cats in this country every year […] We need to keep talking to the people who create the policies and argue for mandatory spay-and-neuter regulations and we need to EDUCATE. We need to educate people about the reasons to adopt older or injured dogs. We need to educate people how to teach their dogs so they can live in harmony with us”.

Da, avem o problemă. Și suntem foarte buni la instigări la violență, generalizări și „knee-jerk reactions”. Dar dacă tot îi luăm ca exemplu pe cei pe care îi considerăm mai civilizați, haideți să ne uităm cu atenție la ce au făcut ei. Poate vom avea ceva de învățat, și poate vom reuși să găsim o soluție.

În caz contrar, vom ajunge ca alergând după civilizație să lăsăm în urmă exact ceea ce ne face oameni. Compasiunea, empatia, și capacitatea de a ne asuma propriile greșeli.

Și da, întrebarea din titlu este una corectă. Dar nu este vorba de „cine ar trebui să supraviețuiască”. Ci despre ce suntem (sau ce alegem să fim) noi…

Comments (1)

Andrei.clubcisco.ro…

De ce e down site-ul andrei.clubcisco.ro*? O întrebare pe care probabil și-o pun mulți studenți din AC în acest moment (mai ales că se întâmplă să fie și sesiune :) ). Încerc să răspund la întrebare – cu precizarea că vă pot spune doar ce știu, iar unele din informațiile mele sunt la mâna a doua, și este posibil să nu fie 100% corecte.

( *pentru cei care nu știu site-ul, era un loc în care se puteau găsi o grămadă de cursuri/exerciții/subiecte de la diverse materii din ACS/UPB :) )

Ei bine, în urmă cu câteva zile, cineva din Politehnică a constatat brusc existența site-ului. Și. mai mult, a constatat că este hostat pe un IP aparținând facultății. A urmat un val de proteste din partea corpului profesoral, și nu a durat o oră până când site-ul era blocat/șters.

Voi încerca mai jos să explic de ce consider că reacția (de tip knee-jerk, așa cum ne pricepem noi de obicei să reacționăm) a fost una complet neinspirată.

  • Conținea materiale protejate de drepturi de autor

Posibil. Și da, sunt de acord că acest lucru reprezenta o problemă. Dar soluția ar fi fost reprezentată de contactarea administratorului site-ului, pentru eliminarea punctuală a materialelor cu copyright. Din câte am înțeles de la el (se întâmplă să îl cunosc personal), așa s-a și întâmplat de câteva ori. Și fiecare solicitare de gen a fost rezolvată în sub 24 de ore.

  • Nu s-a cerut acordul autorilor

Din nou de acord. Dar ați încercat vreodată să faceți un lucru „pe cale oficială” într-o instituție mare? Au fost HDD-uri din storage picate luni de zile, și nu s-au luat altele până când nu au început să cadă și serverele. S-a stricat un aer condiționat din camera serverelor acum vreo 6 luni, și nu s-a reparat decât după ce a picat și al doilea, și am stat 2 zile cu echipamentele la 51 de grade (și cu sfincterele strânse, pentru că dacă ar fi picat iar ceva hardware stăteam și eu și Meekuu zile întregi să refacem datele).

În aceste condiții, imaginați-vă ce înseamnă să mergeți pe la toți profesorii cu „dă-mi și mie cursurile, să le urc pe un site public…”. Când unii nu le pun nici măcar pe site-ul de cursuri oficial, intern, al facultății! (nu spun eu asta, au zis-o studenții pe facebook)

  • Existau pe site și subiecte de examene

Da. Dar dacă există cineva care are impresia că problema se rezolvă așa… se înșeală. Problema nu este legată de publicarea subiectelor – ci de acei oameni care dau aceleași subiecte de examen ani la rând.

Există deja o grămadă de site-uri pe care se găsesc astfel de subiecte (exams.ro, derivat.ro, etc). Și înainte să existe ele, existau hârtii trase la xerox. Și dacă se vor închide site-urile, vor exista în continuare liste de discuții, căsuțe de dropbox, și alte soluții.

Nu, oameni buni, nu așa se face! Schimbați subiectele de la an la an! Faceți efortul acesta, și nu va mai fi nici o problemă faptul că „se află” subiectele. Veți putea chiar voi să faceți publice subiectele din anii anteriori, pentru a le oferi studenților cât mai multe exemple care să îi ajute.

  • Strică imaginea universității

Complet fals. Oameni buni, chiar nu realizează nimeni faptul că acel site a fost o reclamă incredibilă pentru UPB? Și realizată gratis!

Hai să luăm un exemplu foarte cunoscut. Și de data aceasta mă ajută comentariile de pe facebook, unde apare o afirmație… interesantă :) : „Eu nu am vazut cursurile de la MIT pe un site al unui fost/actual student si nici nu cred ca s-ar discuta asa ceva”. Ei bine, de ce oare? Pentru că MIT are ceea ce se cheamă OCW – OpenCourseWare. Pentru că deja așa ceva a devenit normalitatea la o facultate din mileniul 3. Pentru că a avea cursurile tale pe un site public, cu sursa clar identificată, este un lucru care atrage potențiali studenți!

Dacă veți da o căutare pe Google după MIT, primele 2 sugestii vor fi „MIT opencourseware” și „MIT admissions”. Cel puțin la mine așa apar.

Ei bine, așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Am avut ocazia să discut cu autorul site-ului, și am aflat că a fost contactat de mai multe ori de către potențiali studenți la ACS, atrași de materiile studiate aici. Materii pe care le găsiseră pe site.

  • Este (era) hostat în UPB

Da. Pentru că autorul a fost vreme de mai mulți ani asistent în UPB, și instructor la Academia Cisco. Motiv pentru care a avut acces la o mașină virtuală sub domeniul clubcisco.ro.

Găzduirea site-ului în altă parte ar fi însemnat bani. Și nu puțini, ținând cont de cât trafic avea serverul (mai ales în sesiune). În condițiile în care niciodată nu s-a pus problema obținerii de beneficii materiale de pe urma site-ului, plata găzduirii ar fi fost o problemă semnificativă.

  • Așa ceva trebuia făcut de către universitate/facultate

100% adevărat. Dar pentru asta trebuia depus un efort. Pe care nu l-a depus nimeni.

Nu neg – și când eram eu student existau unele materii la care toate materialele necesare erau prezente online. Chiar cu mult timp înainte de apariția moodle-ului ca soluție centralizată. Dar aceste site-uri erau excepția. Pentru fiecare materie exista un alt site, de obicei cu nume obscure de tip xxx.xx.xx.ro/~nume . Nimic centralizat, nici o posibilitate de a găsi ușor informația.

Acum câțiva ani a fost făcut un pas important înainte, prin introducerea platformei Moodle. Dar în condițiile în care unii profesori nu pot fi convinși să pună cursurile nici măcar pe acest site intern, va mai dura foarte mulți ani până când vor fi convinși să dea cursurile pe un site public

  • Autorul a profitat de pe urma muncii altora

Sunt curios ce înseamnă în context „profit”. Efortul de a pune la un loc și de a organiza toate informațiile a fost unul semnificativ, realizat doar din dorința de a-i ajuta pe alții. Fără nici un fel de beneficii financiare pentru autor.

  • Există soluții alternative – ocw.cs.pub.ro, sau elf.cs.pub.ro.

Da. Din păcate, simplul fapt că sunt două este o problemă. Și faptul că pe ele nu sunt ținute decât câteva cursuri nu ajută. Ne întoarcem din nou la situația de mai sus, în care sunt 3-4 oameni care publică informațiile respective, și 50 care nu vor.

În plus, ocw este o inițiativă foarte recentă, în timp ce andrei.clubcisco există de foarte mulți ani.

  • De ce nu facem un subdomeniu acs?

Aici vine cireașa de pe tort. Pentru că ideea nu este rea (vedeți mai sus), dar modul în care a fost propusă este unul foarte neinspirat.

Haideți să recapitulăm ce s-a intâmplat până acum…

Pasul 1: un om muncește ani de zile să adune materialele respective. Nu are nimic de câștigat din asta, o face din pasiune, și pentru a îi ajuta pe alți (viitori) colegi

Pasul 2: toată lumea are de câștigat de pe urma site-ului. Studenții au un loc în care pot găsi materialele de care au nevoie ca să învețe, facultatea beneficiază de o reclamă gratuită.

Pasul 2: după câțiva ani, facultatea se prinde. Și vine rapid cu un mare șut în dos, ștergând site-ul.

Pasul 3 (țineți-vă bine, că e genial!): Aflăm de la un autor anonim că „Am incercat sa vorbesc cu Andrei despre posibilitatea ca facultatea sa preia materialele adunate de el de-a lungul timpului pentru a fi publicate pe un subdomeniu oficial al facultatii care sa functioneze recunoscut de catre facultate si organizat/intretinut de catre studenti”.

N-ați înțeles? Vă traduc eu – pasul 3 este un „acu’ dă-ne nouă tot ce-ai adunat, și ne ocupăm noi mai departe!” :)

Păi bine, oameni buni – voi aveți impresia că așa se face? Veniți cu paru’ și spuneți „dă-ne”?? Dacă voiați într-adevăr să rezolvați problema, îl contactați pe om (nu de alta, da’ adresa era listată MARE pe site!), și îi propuneați o soluție reciproc avantajoasă. Cu accent pe reciproc! Nu de alta, da’ asta cu „dă-ne” sună cam ca relațiile noastre de vecinătate și bună prietenie cu poporul sovietic. Știți voi care, alea în care noi le dădeam grâul și ei la schimb ne luau femeile și porumbul!

Concluzia mea este de fapt… cea cu care am început. Soluția nu era „dă-i în cap cât mai iute”. O soluție adevărată ar fi început cu „hmmm… omul ăsta a făcut ceva ce noi până acum nu am reușit”. Și ar fi continuat cu „hai să găsim o soluție pentru a face și noi același lucru”.

Observați vă rog că am evitat să mă leg foarte mult de problema drepturilor de autor. Nu sunt avocat, nu știu dacă site-ul respectiv era sau nu legal. În schimb, din punct de vedere moral, am mari probleme în a vedea diferența dintre „dau cursurile mele unui student din anii mai mici ca să le tragă la xerox” și „le pun pe un site, ca să le aibă mai mulți studenți din anii mai mici”.

Și mai pot să spun altceva – dacă eu, ca profesor/asistent/instructor, le spun ceva studenților, în general mă aștept ca ei să țină minte ce le-am zis, și să dea mai departe. Dacă nu îmi doresc acest lucru, înseamnă că am greșit undeva…

Dacă vreți să citiți mai multe, aveți o reacție aici, și o reacție la reacție aici, și un comentariu la Meekuu. Bineînțeles, merită citite și comentariile de pe facebook :D

Comments (2)

Lehamite…

În urmă cu 5 ani scriam un post cu același titlu. Astăzi, iar, am venit de la slujba de înviere cu același sentiment…

Ce s-a întâmplat? În timpul slujbei, unui bătrân i s-a făcut rău și a căzut. Bineînțeles, se creează agitație în mulțime. Reacția preotului – „chemați salvarea, că oricum noi nu-l putem ajuta decât prin rugăciuni”. După care s-a întors liniștit la citirea discursului patriarhului și la „noi încă renovăm biserica, mai dați bani” (nu glumesc, exact asta a fost secvența!)

În timpul respectiv, noi am dus bătrânul respectiv pe o bancă și am sunat la 112. Încercând cu greu să ne facem auziți de persoana de la celălalt capăt al firului peste zgomotul din difuzoare.

Acu’ nu mă înțelegeți greșit – nu mă așteptam să sară popa în mulțime și să-i facă respirație gură la gură. Dar poate un „ajutați-l” ar fi fost mult mai util decât „noi oricum n-avem ce-i face”. Și poate ar fi determinat mai mulți oameni să facă ceva, în loc să se uite lung și cu curiozitate.

Concluzia – tot respectul pentru cei care în loc să sărbătorească alături de familie au muncit în noaptea respectivă (cei de la salvare, jandarmii din fața bisericii, și mulți alții). Și o adâncă lehamite față de cei care în același timp erau preocupați de cum să mai bage mâna în buzunarele altora…

 

 

Comments (3)

vSphere Lab Storage Tests

Having just completed an upgrade of my vSphere lab equipment (and having nothing better to do over a weekend :) ), I decided to test several free shared storage options. And I have to admit – the results were… pretty surprising!

What I used for the test:

  • server OS: vSphere 5.1
  • client virtual machine – IOMeter running on Windows 7, 4 vCPUs, 4GB RAM. To avoid any issues with contention, I dedicated an entire server just for this machine.
  • storage VMs: Ubuntu Linux 12.04LTS (NFS), FreeNAS (iSCSI and NFS), and NexentaStor Community Edition (iSCSI and NFS). Each VM had 16GB of RAM and 4vCPUs (with a notable exception for Ubuntu, mentioned below). Again, an entire server was dedicated to each machine, to avoid contention issues.
  • storage subsystem: 4x1TB SATA disks, 7200 RPM, RAID5 on a dedicated controller. The array was presented as an RDM to each storage VM in turn (in case you’re wondering how I got local SATA to work via RDM, this link will help . In my case, I used vmkfstools -z). In the storage VM, the RDM was connected to a separate SCSI controller, and configured as an independent persistent disk
  • network connectivity: 1Gbps Ethernet

As you can see, there is nothing “high performance” about this setup. My goal was not to see which software is best in a production environment (there are plenty of such benchmarks online, and plenty of other factors affecting that decision). I was simply trying to answer a simpler question – given a small lab deployment, what storage solution would allow me to play with vSphere’s advanced features, while at the same time being easy to set up and offering decent performance?

I made no attempt to improve performance – I just took the RDMs, and presented them via NFS or iSCSI, without changing any other settings (with the exception of NFS synchronous mode for

As a control, I also ran the tests against a Synology DS411j box (4x2TB 7200rpm SATA drives, RAID5), as well as against a vmdk on a pair of local drives (2x320GB 10K SAS drives, RAID1).

Moving on to IOMeter settings, here they are:

  • 4 workers
  • 1 outstanding I/O request for each worker
  • 0% random (so sequential requests only)
  • 100% read or write
  • 512B/4KB/32KB request size

Each test was run for 3 minutes, with a 10 second ramp-up time. The same 10GB .icf file was used for each test (I just vMotioned the corresponding disk from one storage device to another).

And here are the results:

IOPS Results

Bandwidth Results

Some comments:

  • I was amazed to see that the “basic” NFS configuration on Ubuntu was by far the fastest (IOPS-wise), surpassing both Nexenta and FreeNAS by a margin of more than 50% (!). Even more amazed, in fact, considering that the Ubuntu VM I had available was running on only 1vCPU and 1GB of RAM (!!). That is why I ran the test two more times – once after changing the settings to match the other VMs (4vCPUs and 4GB RAM), and once more after finishing all the other tests (just to make sure that this was not a glitch). The results stayed the same.
  • For FreeNAS, the initial NFS tests were disappointing (writes would peak at around 500 IOPS). After some digging around, it looks like even after enabling asynchronous mode under NFS settings, vSphere writes are still treated as synchronous. So I ran the test once again after forcing asynchronous mode ( zfs set sync=disabled volume/name ), with improved results. Quick note – do NOT do this unless you have a NVRAM/battery backed storage unit (or you don’t care about the data getting corrupted)!
  • You can see the same write penalty on NexentaStor. In that case, the NFS settings were left as “default” (neither forced sync nor forced async), which led to the same issue with synchronous writes.
  • Other than the NFS sync/async issue, there was no significant difference between iSCSI and NFS
  • There is also a write penalty on the local disks, which I cannot explain (it goes well beyond the expected 2:1 penalty imposed by RAID-1)
  • The bandwidth graphs are limited by the network – at larger request sizes, most solutions are easily able to saturate the 1Gbps link I had available.
  • The Synology unit was limited by its hardware. The j-series are the low-end 4-bay units, and this impacts performance – during testing, the CPU would stay above 90% utilization. Had I had access to a higher-end unit (a DS15XX, or even a RackStation), I am sure that the results would have been very different. But this was all I could afford at the moment :)

The conclusion? If you want to play with shared storage in your lab (and have some Linux experience), running a simple NFS server is both the easiest to configure and the fastest solution (you can find a tutorial here – just don’t forget to use async instead of sync if  you have battery backup – or if performance means more to you than your data :) ).

If you don’t like the Linux CLI, I highly recommend FreeNAS. It is easy to install and configure, and offers decent performance.

And, of course, if you’d like to play with a more advanced system (and you’re not afraid of the steep learning curve), NexentaStor might just be the one for you. The Community Edition is completely free (up to 18TB of used storage capacity).

Before people start saying “software X is way better than that, why didn’t you do Y?”, please keep in mind that this was NOT meant to be a comparison of the software solutions. If I had taken the time to follow the official recommendations to improve performance, I am sure that the results would be very different. But I just wanted to compare the results “out of box” – present the disks to the software, and see what it can do with them.

Comments

Intre stiinta si pseudostiinta

De obicei nu mă uit la televizor. Și cu atât mai puțin pe posturile Digi (am eu un dinte împotriva lor de când a scos RDS-ul Discovery-urile din grilă :-P ). Recunosc totuși că în seara aceasta am prins un documentar interesant (The Cell, BBC). Un documentar bine realizat, cu multe informații și niște animații absolut geniale.

Dar nu documentarul este cel care m-a făcut să revin pe blog după atâtea luni. Mult mai… „interesant” a fost ce a urmat – un talk-show pe subiectul documentarului, cu Mironov și un domn (Restian pe numele lui) – „profesor, membru al Academiei de Științe Medicale”.

Ei bine, am ciulit urechile atunci când domnul respectiv a început să spună niște lucruri (am încercat să notez citatele cât mai exact):

„tubulina poate fi in superpozitie – unda si corpuscul, unda si corpuscul, a fi sau a nu fi, cum zice Hamlet – si iau nastere diverse lucruri, printre care si constiința”

“celulele, la o dilutie care nu mai continea molecule de antigen, au secretat anticorpi. [ Ref: Benveniste ]. Cum au facut? Acolo s-au transmis niste date, pe structura apei, care are si ea o memorie. Acum, Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel, susține aceste idei”

Cum eu unul sunt mai sceptic din fire, m-am apucat de citit. Haideți să vedem ce am găsit:

  • “The phenomenon described is not reproducible in the ordinary meaning of that word. We conclude that there is no substantial basis for the claim […] and that the hypothesis that water can be imprinted with the memory of past solutes is as unnecessary as it is fanciful” (ref)
  • “In any event, the results were never unambiguously repeated by others” (ref)
  • “If water did have a memory, it would be an example of a Nobel prize winning concept, as it would violate current thermodynamic concepts.” (ref)
  • “The concept is not consistent with accepted scientific laws and is not accepted by the scientific community.”(ref)
  • “Montagnier used a crude signal detection device hooked up to a computer and generated worthless noise-ridden results. His studies proved nothing (and, not surprisingly, have not been replicated)” (ref)

[ Edit: încă una, de la Meekuu: http://arstechnica.com/science/2013/04/the-pseudoscience-behind-homeopathy/ :) ]
Bun. Acum am o rugăminte pentru cititorii mei (oameni inteligenți) – dacă știți vreun studiu științific (corect, repetabil, și replicat independent)  care să  susțină ce spune acest domn, dați-mi vă rog un mesaj cu un link (sau orice fel de referință).

Pentru că alternativa este următoarea: un om prezentat ca o somitate științifică, într-o emisiune științifică, prezintă ca fapte demonstrate științific niște ipoteze personale. Variantă care pe mine personal mă sperie…

Comments (2)

RoTLD once again…

Am tot vorbit de RoTLD pe aici. Am vorbit despre cât de idiot poate fi sistemul prin care se înregistrează un NS la ei (și, tot acolo, despre cum aleg ei să „răspundă” la întrebările clienților). Și am vorbit despre un mod de efectuare al plăților cu cardul pe care nu mă așteptam să-l întâlnesc nici la vreo tarabă dintr-o țară bananieră, cu atât mai puțin la o instituție care se ocupă de… well… Internet! (hint: „plata cu cardul” înseamnă „trimite la noi cardul scanat față-verso, și avem noi grijă de el”! :) )

Ei bine, acum au comis-o iar. După ce au avut ditamai gaura pe undeva (da, eu sunt în continuare 100% convins că la ei a fost gaura prin care google.ro se ducea la „algerian hacker”), au ales să facă pe mortu-n păpușoi. Nici o explicație către presă, nici un comunicat oficial pe site-ul lor. În schimb, au modificat toate parolele de administrare pentru domeniile .ro . Evident, tot pe furiș – nici aici nu au avut bunul simț să anunțe în vreun fel.

Eh, pentru cei care au 2-3 domenii, nu e chiar o tragedie – password recovery, și gata.

Pentru cei care au câte 10-20, deja devine o problemă – nu îmi convine să trec de 20 de ori prin câte 10 pași (cu introdus captcha, primit parolă pe mail, logat, schimbat parolă, etc), doar pentru că ei au fost bătuți în cap.

Iar pentru cei care au ghinionul să mai aibă în administrare și domenii de pe la diverși clienți (cu adrese de contact pe la yahoo, pe care nu mai știe nimeni vreo parolă), deja începe să semene a bătaie de joc.

Dacă la început am mai reușit să le găsesc scuze (că sunt puțini, că sunt ocupați, că nu sunt plătiți suficient încât să se ocupe de toate…), acum nu mai reușesc. Prostia în grad suficient de avansa nu poate fi deosebită de rea-voință, așa că nici măcar nu mai încerc.

Un lucru este clar însă – nu le pasă. Și cât timp nu există nimeni care să îi tragă la răspundere, nici nu le va păsa.

Fascinant, nu? Gândiți-vă la ce date aveți pe Internet (e-mail? adrese IP proprii? domeniu web?), și dați-vă seama că într-un fel sau altul toate acele date depind de ei. Așa-i că aveți încredere să le dați pe mână datele respective?

[LE: Dacă vreți să aflați mai multe, vedeți aici și aici. Și, bineînțeles, vă recomand din nou analiza de pe securelist :) ]

Comments (1)

Algerian Hacker si site-urile .ro

Astăzi de dimineață (2012/11/28, 08:00 +2), google.ro arăta cam așa…

Ținând cont că se pare că nu este singurul site .ro afectat, am o bănuială că a scăpat cineva prin NS-urile de la RoTLD. Că tot mai vorbeam eu de ei pe aici

[ LE: Din păcate, a trebuit să fug înainte să apuc să sap mai adânc prin DNS-uri. Se pare totuși că datele confirmă bănuielile mele – un NS compromis la RoTLD. O analiză detaliată găsiți aici ]

Comments (1)

Groupon…

… sau „cum mi-am luat eu țeapă de 2 ori la rând”.

Runda 1. Cumpăr un voucher de pe groupon. Îmi dau seama (din fericire rapid, în sub 10 zile!) că nu îl pot folosi. Dau să-l returnez, și groupon îmi spune că nu se poate – îmi pot oferi doar un „bonus pe care să îl folosesc ulterior pentru achiziția unei alte oferte”. Le dau citate de pe site-ul lor și din OG 130/2000, și reușesc într-un final să îmi recuperez banii. Minus un 5% diferența de curs valutar dintre cumpărare și retur (aka „taxa pe prostie”).

Runda 2. Am un alt voucher deja cumpărat, pe care constat că nu îl pot folosi (partenerul care trebuia sa presteze serviciul este supraaglomerat). Dau să returnez voucher-ul, și groupon îmi spune că nu se poate – îmi pot oferi doar un „bonus pe care să îl folosesc ulterior pentru achiziția unei alte oferte”. Le dau citate de pe site-ul lor – unde, printre „întrebări frecvente”, apare și (sublinierile îmi aparțin):

Ce se intampla daca partenerul Groupon nu isi poate onora promisiunea?

In situatia in care nu iti poti valorifica voucherul, ne vom asigura ca iti vei primi banii inapoi. Trebuie doar sa iei legatura cu Groupon.ro, de luni pana vineri, intre orele 09.30 – 18.00, la numerele de telefon 021 210 10 29 si 021 210 26 03 sau prin e-mail, la suport@groupon.ro. Suntem mereu alături de tine!

Ce informatii sunt necesare pentru a procesa returul meu?

Avem nevoie de la tine de un e-mail trimis de pe adresa asociata contului Groupon cu numele tau, codul de voucher si codul de securitate al voucherului, numele ofertei si data achizitiei. In termen de 48 de ore se va trimite cererea catre procesatorul nostru de plati, iar returnarea banilor in cont dureaza intre 5 și 10 zile lucratoare. Nu te speria totusi, in majoritatea cazurilor nu dureaza asa de mult :-)

Eh, comparați asta cu răspunsul lor oficial:

Dupa cum puteti citi pe voucher, acesta poate fi anula intr-o anumita perioada. Desi a trecut acea perioada, noi totusi va stam la dispozitie cu anularea voucherului, insa doar sub forma de bonus.

Pentru cine nu știe, ce scrie pe voucher nu vezi decât DUPĂ ce îl plătești. Înainte, vezi doar ce scrie pe site. Adică e un fel de „până plătești îți spunem cât de alături de tine suntem noi, după care când ți-am luat banii mai băgăm rapid niște condiții”.

Încă mă mai cert cu ei. Să vedem ce iese…

Pentru cine e curios să afle detaliile, Meekuu a publicat discuțiile complete aici și aici.

[ LE: abia după ce Meekuu a publicat articolele, și după ce un cineva semnat „Groupon Romania” a încercat să dreagă busuiocul cu diverse afirmații mai mult sau mai puțin false, a doua zi am primit un mail sec – „Voucher-ul a fost anulat, banii vor fi returnați în cont”. Deci… se poate. Dar numai după ce îi faci de râs în piața satului! ]

Comments (2)

Prin lume…

Este pentru a doua oară în decurs de mai puțin de 2 ani când ajung în Londra. Și de fiecare dată am nimerit într-o zonă plină de populație arabă și indiană. Cu magazine pline de condimente indiene, și tot felul de măcelării halal.

Nu am nimic împotriva populațiilor respective, și nu mă plâng (am ocazia să încerc mâncare indiană fără să mă deplasez prea mult :) ). Mi se pare totuși fascinant un lucru – am auzit mai multă engleză în 3 zile în Stockholm (majoritatea suedezilor, chiar și cei mai în vârstă, au o engleză perfectă!)  decât în 2 săptămâni în patria lui Shakespeare.

Fix în perioada în care eram eu acolo am dat și peste postul lui Manowar. Nu pot să-l contrazic :)

Comments (1)

Origin…

[ Yes, this is a long post. But it might actually prove to be funny – read it and laugh at someone who made the mistake of actually paying for an EA game… :) ]

I have played many pirated games in my life. As a student, with a game costing as much as my scholarship for an entire month, I really couldn’t convince myself to pay for them.

But things (and income :) ) have changed. And Steam came along, making it easier and more convenient to buy a game than to chase down every update on dubious sites. So I have made it a point to purchase the games that I actually enjoy. I have even purchased the complete Prince of Persia series, knowing that I will probably never get the time to play it again – simply because I enjoyed the series, and I would love to see another similar game.

Well, I must confess – I also loved the Mass Effect series. I have probably sunk more than 100 hours of my life in the series (and that was before ME3 came out!). So when I finally got the time to play the final installment in the trilogy, I decided to just go ahead and buy it.

In comes the first hurdle – the thing is not available on Steam (and don’t even get me started on the fact that you can buy ME2 on steam, but not a single one of the DLCs!). Why did this happen? Simply because Valve and EA cannot agree on how to share the big pie of the profits (yes, I know, there are countless threads on the issue, but it all boils down to money in the end).

Not a problem – I will simply go to a store, and buy it on DVD. Yes, it will eventually install Origin (which some people say it’s very much like spyware), but how bad can it really be? Oh, if I had only known…

So I come home with my freshly bought game. Eager to install it and start playing. And surprisingly enough, everything seemed to be going smoothly. I installed Origin (which behaves pretty much like a Steam client with fewer features :) ), redeemed the product key, and installed the game. And everything seemed fine in the world.

That is… until I wanted more. I knew that the story would not be really complete without the “From Ashes” DLC (yes, the day-zero DLC that prompted yet another ME3-related scandal all over the web). So I decided to buy that one as well.

It seemed simple enough – click on “Downloadable Content”, the Origin overlay opens, enter the payment details, and that’s that!

Not really. First time, I tried the payment using paypal. And immediately after entering my payment details, I got a nice “Generic Error – An error has occurred while trying to process your request. Please, try again later.”. OK, no problem, I will try again. And again. And again. About 6  times over the course of 14 hours – every single time with the same result.

No problem – I will take it up with EA’s support. Assuming I can actually find it – going to store.origin.com and clicking on “Customer service” gets you this page (a relic that seems to have been written before Windows 7 came out :) ). And both links for tech support send you here ( to support.electronicarts.co.uk, which doesn’ teven have a DNS entry!)

Please note that the above pages may not look the same for you – the Origin store always redirects you to the “local” store based on your current IP (very funny for me, since I am currently travelling in Sweden, and I cannot understand Swedish at all :) ). A problem that EA has known about since at least 2009, yet they have not fixed it yet (as of August 2012!).

Moving on – I finally stumble upon the help page (help.ea.com), and yet another bug – the links to “live chat”/”call me”/”email me” all stay grayed out. No matter how much I try, and no matter what I enter as “product” and “platform”, I still get no way of contacting someone. I assume that this is because the business hours have ended, and wait some more…

Finally, 8 hours later, I try again and the “live chat” button lights up… Let’s see what I find out:

TechSupport: I would recommend you to try purchasing through the credit card in order to purchase the game.
me: I would rather use paypal. Is that not an option?
TS: You can definitely use the paypal option. However it might be possible that its a temp issue, you can try purchasing through the paypal after sometime. Or you can also try using the credit card in order to purchase the game right now.
[…]
me: The “live chat” link only seems to work at certain times. At what time does it become available?
TS: We are available 24 by 7 to help our customers with any issue they face with our games.

OK, I will do as advised – let’s try using the credit card. Same error, but this time with a bonus – 1 EUR gets charged to my credit card. It looks like EA is doing some kind of pre-authorization before the actual purchase. I don’t mind that, since the money will eventually get returned to my account. What baffles me is this – how the hell could they successfully authorize 1 EUR, yet they couldn’t charge 8 EUR for the whole thing??

Back to the support site. This time, the “live chat” button stays grayed out (so much for 24/7, eh?), but the “email me” button lights up. So I type everything (again!) in an e-mail, and wait. I also mention all the problems I’ve had with the website.

A couple hours later, the “live chat” button works again (but this time the “email me” button remains grayed out :) ). I open another live chat, and type my problem again. Actual quote from the conversation:

Tech Support:
I have checked your account and got to know that the account is well and fine in our database.
me:
thank you – however, I still cannot purchase the DLC, so something is definitely _not_ fine

The TS guy cannot help me, so he escalates the problem. 8 more hours pass…

I get a reply from EA in my inbox. Wow, that was fast! Oh, wait… it’s just another TS guy closing my e-mail ticket as a duplicate of the live chat one. He doesn’t seem to have noticed that the e-mail ticket addresses multiple problems (including the dodgy buttons on the website, or the invalid link to customer support). So I copy/paste the additional parts into the last ticket. And we wait again…

In the meantime, I installed a “free” version of the game, with the corresponding DLC. The savegames are in the same place, so they carry from one version to another. Let’s see if this one works!

While searching for solutions to my problems, I came across a very interesting post (based on this). It said that the solution to piracy is not DRM, but convenience. Make it easy for people to buy stuff, and they will actually prefer buying to pirating (see the beginning of the post for my personal example of this). Apple did it with iTunes, Valve did it with Steam, CD Projekt did it with GOG.com. Unfortunately, EA still hasn’t learned this very important lesson…

Comments (2)

Next entries » · « Previous entries