UberGeek

La sugestia lui Mihai, revin cu detalii despre reducerea Mastercard menționată în articolul precedent.

Reducerea este valabilă între 8 decembrie 2010 și 9 ianuarie 2011, pentru cumpărăturile (din magazinele partenere) achitate online cu un card MasterCard sau Maestro. Reducerea se aplică automat în momentul în care selectați tipul cardului ca fiind unul din cele menționate mai sus.

Eu unul habar nu aveam de reducere (sunt surprins, pentru că mă așteptam să fie anunțată cu surle și trâmbițe ). Dar vă spuneam că am obiceiul să citesc ce mi se pune sub nas, și citind „termenii și condițiile” de pe site-ul PCGarage înainte de a plasa o comandă văd „reducerea Mastercard de 10% poate fi cumulată cu….”. Și am încercat, și a funcționat

Mai multe detalii găsiți aici.

Aveam și eu un cadou de luat de sărbători… Și am zis să încep din timp căutările, ca să nu rămân pe ultima sută de metri.

Căutând pe Net, îl găsesc la PCGarage, îl găsesc la eMag, dar la toți era „indisponibil”. Până la urmă, mă bucur că îl găsesc la marketonline.ro (unde scria MARE „disponibil în stoc!”). Habar n-aveam eu ce greșeală fac…

12 decembrie (duminică). Fac comanda, și aștept să mă sune ei. Între timp, îmi vine confirmarea automată a comenzii. Cum am prostul obicei să citesc ce mi se vâră cu forța pe gât, mă uit pe ce mai e în mail. Și văd prima bilă neagră pentru ei…

„Lansarea comenzii, e-mail-ul automat care se transmite dupa primirea comenzii si discutiile telefonice, prin e-mail si prin orice alte metode, cu personalul S.C. KELION ONLINE S.R.L., nu constituie acceptari ferme ale comenzii si deci nu semnifica incheierea contractului la distanta. In cazul livrarilor pe raza municipiului Bucuresti, livrarea se face prin personalul propriu al S.C. KELION ONLINE S.R.L.. Sunteti deci rugati sa efectuati verificarea si proba la primirea produsului in prezenta reprezentantului S.C. KELION ONLINE S.R.L..In cazul produselor electrocasnice voluminoase, transportul este asigurat pana in fata adresei mentionate pentru livrare. Livrarea facandu-se prin personalul propriu al S.C. KELION ONLINE S.R.L., ulterior aceasta nu poate fi considerata comert la distanta si ca urmare nu beneficiati de dreptul de denuntare a contractului in termen de 10 zile.”

Le iau pe rând, că sunt multe și urăte…

1. Dacă livrarea este făcută de ei, asta nu înseamnă că nu mai este „comerț la distanță”. Legea mi se pare destul de clară în definiție, iar faza cu „personalul propriu” este o găselniță (folosită de mulți pentru a ocoli respectiva prevedere). Eu unul sunt convins că atât timp cât eu nu am văzut/probat produsul înainte de a face comanda, pot să mă duc liniștit la ANPC și să susțin că ESTE vorba de comerț la distanță. Dar just to make sure…
2. … aveți promisiunea mea fermă că dacă vreodată vine comanda aia, îl invit frumos pe „angajatul firmei” să ia un loc cât timp eu desfac produsul, îi leg toate cablurile, îl bag în priză, îl testez…. El stă liniștit 15-20 de minute (în funcție de cât de lent reușesc să mă mișc), eu fac fix ce mă roagă ei, toată lumea e fericită. Nu?
3. Nu pot să nu apreciez faptul că au putut să pună în aceeași frază „faceți proba pe loc” cu „dacă vă luați mașină de spălat, v-o lăsăm în fața gardului”. Și atunci cum să-i fac proba, oameni buni??? Asta ca să nu mai zic că m-au convins să nu cumpăr în viața mea electrocasnice de la ei (nu de alta, dar mi-e cam greu să urc frigiderul de unul singur pe scări)

13.12 (luni). Sunt sunat.

[MO] „Produsul nu este în stocul furnizorului, dar am înțeles că este posibil să ajungă joi sau vineri”
[Eu] „Sunteți conștient că pe site-ul dv apare ca fiind în stoc, da?” (Bila neagră numărul 2)
[MO] (calm, ca și când asta ar fi ceva absolut normal) „Aaaa, da – furnizorul respectiv nu are un mecanism de updatare automată a stocurilor”
[Eu] „OK, atunci aștept până joi-vineri. Mă sunați când intră în stoc, da?”
[MO] „Da, sigur că vă sunăm!”

16,17,18,19 decembrie. Au venit zilele de joi și vineri. Au și trecut. Marketonline.ro tace mâlc. La ei pe site, produsul apare în continuare ca „disponibil în stoc”. Încă o bilă neagră. Aștept ziua de luni, ca să sun din nou la ei…

20 decembrie. Luni. Intru deja pe ultima sută de metri cu cumpărăturile. Și nu îmi place DELOC chestia asta…

Sun la ei. Pe toate numerele disponibile pe site. Sună ocupat, sunt pus on hold după care mi se închide, mă distrez teribil. Pe la al optulea apel, reușesc să dau de o ființă umană. Îi spun că am o comandă și vreau sa aflu dacă a ajuns produsul în stoc. Îmi spune „da, comanda este dată în revenire (??), vă fac legătura cu consultantul de vânzări”. Un pic de muzică de hold, și… PAC! mi se închide telefonul în nas. Bila neagră numărul patru.

Înjur cu voce tare, și sun iar. După încă vreo 10 apeluri, dau iar de o ființă umană. Alta, sau aceeași, dar mult mai stressată. Care îmi spune „comanda este dată în revenire, va reveni consultantul de vânzări astăzi cu un telefon la dv.”. Asta pe un ton de „ești atât de idiot încât să nu înțelegi ce înseamnă la noi ‘dată în revenire’???”.

OK, aștept…

25 decembrie. Crăciunul a venit, și e pe cale să treacă. Marketonline nu m-a mai sunat. Și nici eu nu îi mai sun. Pentru că dacă sun, am multe să le zic, și puține de bine. Și nu vreau să-mi stric sărbătorile.

Aștept totuși cu mult interes să văd daca sunt în stare măcar să mă sune să mă întrebe dacă mai sunt interesat de comandă. Pentru că nici nu îmi pot imagina că ar fi în stare să o și onoreze…

[ Ca o paranteză, între timp am întrebat despre stocul produsului și la eMag. Cei de acolo au reușit să mă sune în sub o oră, în săptămâna dinaintea Crăciunului, și să îmi spună că produsul va fi disponibil din a doua jumătate a lui ianuarie. Și până la urmă am luat un produs echivalent de la PCGarage, care s-au mișcat absolut excepțional - am făcut comanda pe 22 decembrie dimineața, iar pe 22 seara am ridicat deja produsul de la ei!
Deci... se poate!
A, și să nu uit - cu ocazia asta am prins și reducerea de 10% (pentru plata online cu Mastercard), așa că... am ieșit și mai ieftin! ]

Am fost astăzi la Sala Dalles (pentru tradiționala vânătoare anuală de cadouri ). Trecând peste faptul că vânătoarea s-a dovedit… nesatisfăcătoare, am reușit totuși să găsesc ceva interesant.

„Bijuteria care îți deschide porțile secrete ale fanteziei și rafinamentului”.

După cum spuneam – nothing says „I love you” like… Mătărânga!!

Pentru cei care n-au fost atenți, vă rog să observați și adresa de contact – „bijumăta at gmail”

Și uite așa, în ultima vreme doar cu Cumpăna mă distrez… Sâmbătă dozatorul meu s-a hotărât să nu mai încălzească apă. Bineînțeles că la ei puteam să sun doar de luni până vineri, și de când suni service-ul vine doar a doua zi (a fost o singură excepție, și asta după ce m-am certat un pic cu ei ).

Așa că… din nou stau și aștept service-ul. Tot e bine, că măcar acum am apă de băut!

Sau cel puțin sper ca acesta să fie finalul poveștii Pentru că aseară au venit băieții de la Cumpăna, și mi-au înlocuit și dozatorul, și bidoanele scurse pe podea. Deci… se poate!

În momentul de față am în sfârșit apă. Aștept cu interes următoarea livrare, să văd ce se mai întâmplă atunci

Continuăm povestea cu Cumpăna…. De data asta pe scurt: a venit cel de la service, a reușit să mai golească jumătate de bidon de apă (umplând de două ori rezervoarele ca să vadă ce se întâmplă), l-a desfăcut, și mi-a zis că trebuie înlocuit.

Îmi întinde fișa de service să o semnez.

„Bun, și aici la ‘descrierea problemei’?”
„Completez eu acolo, am zis să nu te țin”
„Nu-i problemă, completează!”
„Ți-e frică să nu luăm dozatorul?”
„Nu, mi-e frică să nu apară ‘dozatorul merge perfect’!”

Pleacă el, sun la call center. Mi se spune că dozatorul va fi înlocuit în cel mai scurt timp.

„OK, astăzi după ce oră?”
„Aaaaaa, în mod SIGUR nu se va întâmpla astăzi!” (interesantă definiția pentru „cel mai scurt timp”, nu? )
„??”
„Păi fișa de service e încă pe traseu, după care trebuie să ajungă la noi, după care mai sunt niște hârtii de făcut…”
„Am două săptămâni de când am făcut contract cu Cumpăna și apă tot nu am băut. Am făcut contract ca să economisesc timp, și de atunci tot stau acasă ca să aștept. Ba livrarea pe care am așteptat-o 2 zile, ba service-ul…”
„Vă înțeleg, dar ați fost ghinionist. Chiar nu s-a mai întâmplat așa ceva”

What more can I say? I just feel so unique….

Am promis că vă țin la curent cu evoluția… poveștii cu Cumpăna. Între timp a mai trecut un week-end (în care din fericire am fost plecat, și nu am stat să mă cert cu ei ), și luni ar fi trebuit să mă sune din nou. M-au sunat marți (adică azi). Uitaseră să sune ieri. OK, nu-i problemă, că și avionul meu a ajuns seara târziu. Important e că se rezolvă azi, nu?

„Când sunteți acasă, să vină colegii de la service?”
„Astăzi sunt toată ziua” (m-au inundat și vecinii noaptea trecută pe la 1, și stau să aștept instalatorul. Încep să cred că m-a ajuns vreun blestem care implică apă )
„Aaaa, păi nu pot veni astăzi. Ar fi venit astăzi dacă vă sunam ieri” (aici era să scap o înjurătură, recunosc!)
„Bun, îi aștept și mâine” (în ritmul ăsta nu mai ajung în veci pe la muncă – tot stau să aștept Cumpăna. Și eu care făcusem contract cu ei ca să „îmi fac viața mai ușoară”!)
„Când e următoarea livrare la dv?”
„Eu de unde să știu???? L-am întrebat pe colegul care a făcut prima livrare, și a zis <o să primiți SMS>”
„Uitați-vă pe calendarul de livrări”
„Pe CE?”
„N-ați primit calendarul de livrări??”
Iau toate foile la rând. Contract, chitanță, aviz însoțire marfă, factură… „Nope!”
„OK, eu trimit mesaj la colegii mei, și vă sunăm din nou…”
„… după ora 12, când începe programul lor. Știu, am învățat!”

Trece ora 12, primesc telefon la 14:30.

„OK, am verificat, în data de 18/10 aveți următoarea livrare…”
„POFTIM???”
„În calendarul dv. de livrare este trecută data de 18…”
„Cred că nu ne înțelegem. Eu am primit dozatorul acum o săptămână. Am 3 bidoane pline în casă, și unul care s-a scurs pe jos. Eu până acum NU am băut apă de la Cumpăna. Ce îmi livrează colegii???”
„OK, atunci vor trece doar ca să vă lase calendarul de livrări și sticla de policarbonat” (cum care? aia cadou, care n-a apărut nici până în ziua de azi!) „Și mâine vin colegii de la service”.

Aștept în continuare…

…sau cum am ajuns să îmi doresc să car apa singur.

Povestea mea începe atunci când am făcut un contract de livrare a apei cu Cumpăna. Am zis și eu „hai să nu mai car bidoane de apă cu mâna în fiecare săptămână. Să fiu modern, și să le primesc acasă”.

Fac contractul, prind și o ofertă (o sticlă de policarbonat de 0.5l gratuit. Wow! ). Contract pe 2 ani, în ideea că voi beneficia de serviciu pe termen lung. Aflu că livrarea dozatorului și a apei se va face în 5 zile.

Sărim peste o săptămână, și ajungem în ziua 1…

Ziua 1. Sunt sunat, și mi se spune că „mâine” se va face livrarea. Îl rog pe cel care m-a sunat (delivery guy) să vină înainte de ora 18:30, pentru că după acea oră eu nu voi fi acasă. Îmi promite că ajunge între 17 si 18:30.

Ziua 2. Vreme nasoală – plouă. Plec mai devreme de la muncă, pentru că trebuie să aștept livrarea. Și o aștept. Și o aștept. La 18:45, pun mâna pe telefon. Și am o conversație… interesantă.

Eu: „Bună ziua, aveam o livrare programată pentru astăzi. Îmi puteți spune ce se întâmplă?”
Ea (destul de colțos): „Se întâmplă că nu pot colegii noștri să vină la oră fixă. Ei livrează între 16 si 22”
Eu: „Da, dar se mai întâmplă și că am plecat mai devreme de la muncă pentru a îl aștepta pe coleg, și i-am spus explicit că nu voi fi acasă după ora 18:30”
Ea: „Dați-mi un număr de telefon, și vă contactăm”

După 5 minute, mă sună tipul cu livrarea. Aflu că „i s-a stricat mașina” (al naibii ghinion ce am eu, fix când să vină la mine se strică și mașina și tot…), și că vine mâine. Îl rog să vină înainte de 18:30, și îmi promite că eu voi fi primul client. După ce pleacă la 15:30 din depozit.

Ziua 2. Plec mai devreme de la muncă, și aștept livrarea. Și aștept. Și aștept. La ora 18:15, pun iar mâna pe telefon. Dau de o tanti ceva mai amabilă. Las numărul de telefon, și aștept să mă sune ei.

După 5 minute, iar tipul cu livrarea. Aflu că „e la un client în Drumu Taberei” (păi bine colegu’, ai uitat că mi-ai promis că vii la mine primu’, eh?), și la mine ajunge „după ora 8” (am menționat că din Drumul Taberei până la mine se fac 10 minute cu mașina?). Îi explic (politicos) că la ora 8 o să stea cu ele-n mână la ușă, și stabilim să ne vedem după ora 21:30. Mai mult, îi promit și că îl sun când mă întorc, ca să nu stea prea mult după mine.

Ora 21:30. Termin treaba, și îl sun. Aflu că mai are un client, după care vine la mine.

Ora 22:00. Ajunge la mine. Îmi pare și rău că îl țin peste program. Instalează dozatorul, îi mulțumesc, și pleacă. Mă bucur că în sfârșit am ceva de băut (se împlinesc deja 3 zile de când nu mai am apă în casă).

Ora 00:15. Mi se face sete și mă duc să-mi iau apă. Moment în care constat că jumătate din bidonul de apă a ajuns… pe jos. Mă apuc să șterg apa, și mă bucur că m-a luat setea. Nu de alta, dar dozatorul este între 2 imprimante și 2 unități de stocare – până dimineața, înotau toate fericite!

Ziua 3. Ora 10:00. Pun mâna pe telefon. De data asta, la „service și reclamații”

„Bună ziua, am o problemă, un dozator care curge”
“Aaa, e bidonu’ fisurat. Se mai intampla”
“Nu pare bidonu’, sa stiti! Curge sub dozator”
“Da, asa se prelinge. Dar e bidonul sigur!”
“Bun, ce fac?”
„Scoateti bidonul, ștergeți apa de lângă bidon, goliti rezervoarele, puneti alt bidon”

Ora 10:10. Scot bidonul, sus – curat ca lacrima. Nici o picătură de apă! Golesc rezervoarele, și pun alt bidon.

„Pic… Pic… Pic…”

Ora 10:20. Iar la telefon, cu aceeași persoană.

„Când ați primit dozatorul?”
„Aseară, după două amânări”
„Aaaaa… nu e în baza noastră de date. Dar trimit mail la colegii de la Cumpăna Acasă, și vă sună ei. După ce încep programul pe la 12:30, și văd mail-ul”
„Dar se rezolvă astăzi, da? Nu de alta, dar NU MAI AM apă în casă!” (de vreo 4 zile, da?!)
„Aaaa… nu vă pot garanta”
„A, și să nu uit! Când am făcut contractul, era o ofertă pentru o sticlă de 0.5l gratuit. Pe care nu am primit-o!”
„Vorbiți cu colegii când vă sună!”

Acum e ora 10:45. Și aștept cu muuuuult interes continuarea. Pentru că dacă nu rezolvă AZI problema, eu îmi bag piciorul în apa lor și mă duc la alții. Din fericire, e un domeniu în care există cât de cât concurență!

Cum în ultima vreme mă joc cu niște migrări măricele de zone, mă tot plimb pe site-ul RoTLD. Dacă tot am vorbit (și eu și Meekuu) de genialul mod în care se face validarea NS-urilor, nu pot să nu mai adaug două comentarii:

1. Stau de câteva minute să sap ca să îmi dau seama dacă parola de administrare a domeniului se trimite în clar sau nu. Până la urmă se pare că e HTTPS, dar nu e tocmai frumos să deschizi un link https într-un frame. Nu de alta, dar utilizatorul nu are nici o modalitate de a verifica certificatul primit.

Se pare că băieții care au făcut implementarea au fost colegi de clasă cu cei care au făcut implementarea 3DSecure (care e fix la fel de inspirată )

2. Nu pot să nu menționez modalitatea de plată cu cardul. Care presupune completarea unui formular cu toate datele cardului, și trimiterea lui prin fax împreună cu copie față-verso după card (adică număr card, nume deținător, CVV, absolut tot ce este necesar ca să îți dispară toți banii din cont). Și da, trebuie să ai o naivi^H^H^H^H^H încredere nemărginită că hârțoaga respectivă este procesată și stocată în mod sigur. Nu de alta, dar eu personal sunt foarte greu de convins că ea nu rămâne aruncată pe un birou, unde numai cine nu vrea nu poate înhăța datele respective.

Ambele mi se par niște lucruri cumva… neașteptate. Mai ales venind de la cei care se ocupă de aproape tot ce înseamnă Internetul din .ro.

Acum ceva timp (când s-a desființat Thawte Web of Trust) am avut ocazia de a obține în mod gratuit un certificat SSL VeriSign. Ei bine, am pierdut ocazia respectivă – o condiție obligatorie pentru obținerea certificatului era reprezentată de validarea datelor deținătorului domeniului (informațiile whois). Și se pare că RoTLD este singurul registrar din lumea asta care refuză complet publicarea datelor respective în cazul în care deținătorul este persoană fizică (nu, cuvintele nu îmi aparțin – cei de la VeriSign au spus, textual, „așa ceva nu se poate – orice registrar trebuie să facă publice informațiile respective!”). Ei bine, la RoTLD se poate protecție cu forța.

Dar să trecem la subiect. La subiectul unor servere DNS care există și răspund bine-mersi, dar RoTLD se jură că „acest nameserver nu există. Vă rugăm contactaţi administratorul domeniului părinte!”.

Eu unul dețin mai multe domenii .ro (ubergeek fiind unul dintre ele). Și rulez propriile servere DNS. Pe care le mai mut din când în când, ocazie cu care trebuie să le schimb și IP-ul. Ca urmare, ca să nu trebuiască la fiecare mutare să schimb adresele IP ale NS-urilor pentru 10 domenii pe rotld.ro, am ales să configurez un singur set de NS-uri (fie ele ns1.ubergeek.ro și ns2.ubergeek.ro), și să le folosesc pe ele pentru toate domeniile. Dacă mă mut cu NS-urile, le schimb într-un singur loc (pe pagina de configurare a ubergeek.ro), și scap de bătaia de cap.

Soluția merge de ceva ani, și m-a ajutat foarte mult. Ca urmare, am încercat să aplic ceva asemănător și într-o anumită instituție de învățământ pentru care mai fac muncă voluntară . Acolo aveam ns1.yyy.zzz.ro / ns2.yyy.zzz.ro, și am rugat oamenii care aveau domenii găzduite acolo să folosească doar NS-urile respective.

Nu a trecut mult timp și am început să primesc mesaje cu „nu merge”. Inițial am crezut că greșesc utilizatorii, și folosesc formularul de „adaugă NS pe domeniul curent”. Dar nu – am încercat și eu, și… surpriză! „Acest nameserver nu există!”.

Cum naiba nu există? E configurat corect la părinte – NS-urile pentru zzz.ro au configurate cele 2 NS-uri ale mele, împreună cu glue-urile (adresele IP) corespunzătoare. Am ping în adresele respective. Serverele sunt autoritative pe zona pe care vreau să o configurez, și răspund corect la cereri. Cum naiba îmi spui tu că „nu există”??

Ca urmare, mă decid să pun mâna pe telefon și să aflu răspunsul direct de la sursă (inițial am vrut să trimit un mail, dar nu credeați că autoritatea care se ocupă de numele de domenii Internet are și o adresă electronică de contact pe site, nu??). Să văd și eu ce înseamnă la ei „nu există”.

Sun, și trec pe la vreo 3 oameni până să dau de cineva care părea de la tehnic. Și care chiar părea dispus să mă ajute. Și începe o conversație de vreo 30 de minute, care a fost cel puțin… fascinantă.

De ce? Pentru că persoana cu care am vorbit (deși chiar bine intenționată, și dispusă să mă ajute) nu avea răspunsurile. Și mă tot punea on-hold, și îl întreba pe altul. Și după vreo 15 minute, a început să uite să mă pună on hold, și am avut plăcerea să aud pe fundal „ce puii mei vrea? Am treabă! Spune-i să facă așa, și gata!”, sau „Dacă mi-l dai la telefon, îi închid și am rezolvat problema!!”

Până la urmă reușesc să prind la telefon „vocea din fundal”. Și aflu că e obligatoriu ca NS-urile configurate să „existe la ei” (mai exact, să fie configurate glue-urile pentru ele pe TLD-ul corespunzător).

Ceea ce… pentru mine e cam neplăcut. Pentru că eu am un subdomeniu. Sunt autoritativ pe o zonă mică, pe yyy.zzz.ro. Nu am control asupra TLD-ului (zzz.ro), și nici nu ar trebui să am. Pentru că asta este toată ideea din spatele DNS-ului – delegarea responsabilității!

Încerc să îi explic și lui faptul că e ciudată restricția. Și el îmi spune că e normal ca ei să aibă în baza lor de date toate serverele NS pentru .ro (?!), și că restricția „e la fel la orice registrar”. Pun mâna pe tastatură și îi spun că nu pare să fie chiar la fel peste tot – am domeniu.net cu NS-uri ns1/ns2.xxx.sk. Și nu a comentat nimeni că „nameserver-ul nu există”. Îmi spune că dacă vreau pot să pun NS din .com pentru domeniile din .ro (!), dar dacă vreau să pun din .ro trebuie să existe la ei. Îi mulțumesc pentru explicații, și închid. Nu mai e nimic de zis, și nu are rost să mă cert.

Pe de o parte, chiar înțeleg și atitudinea de „lasă-mă naibii în pace, că am de lucru”. Am avut-o și eu de destule ori la viața mea (AJ știe ). În plus, am o bănuială că tehnicii respectivi nu sunt atât de bine plătiți încât să stea să dea explicații detaliate pentru orice procedură implementată.

Pe de altă parte însă, undeva chiar se exagerează. Se impun niște restricții aberante, care nu ajută pe nimeni. Nici măcar pe ei, pentru că restricțiile respective nu îi ajută să mențină informațiile din baza de date la zi (am reușit să introduc un nameserver care era configurat la ei, dar nu era rezolvat de NS-ul superior, și ca urmare era complet useless).