Şi BTW – dacă ştie cineva o metodă rapidă şi automată de a pune watermark-uri pe nişte imagini cu informaţii din EXIF, este rugat să mi-o spună şi mie. Mai exact, aş fi vrut să ”ştanţez” pe fiecare poză data şi ora, înainte să le pun în film. Dar ţinând cont că este vorba de câteva mii de poze, aş fi vrut să pot să fac acest lucru complet automat!

1. Mi se arde un switch de la munca (nu va ganditi la cine stie ce, ca era un amarat de Trendnet cu 8 porturi). Ma duc totusi cu el in service, ca era inca in garantie. Intreb “cat dureaza pana se rezolva problema?”. Mi se raspunde “de la 5 la 15 zile, ca se repara”. Fac un pic ochii mari (nu ma asteptam sa existe cineva care sa repare un switch de 50 de lei), dar tac si plec.

   Dupa vreo 2 saptamani, sun la ei: “Nu va suparati, am un switch in service la dv….”. Imi raspunde o voce feminina: “Inca nu, dar stati linistit – va sunam noi cand e gata!”

   Mai trec doua saptamani. Fara sa ma sune nimeni (e adevarat, am fost plecat vreo 4 zile din tara, si e posibil sa fi incercat exact atunci sa ma sune). Decid sa ma duc peste ei.Ajung acolo, intreb de switch, mi se raspunde ca e gata si pot sa-l iau. Persoana dispare intr-o camera alaturata si se intoarce cu… ceva ce cu greu poate fi numit switch. Nu zic nu, avea tot 8 porturi si era tot Trendnet, dar:
   a) era cu totul alt model (oval, fata de cel dreptunghiular al meu) si
   b) era intr-o stare jalnica (zgariat, lovit, cu plasticul de pe LED-uri care statea sa cada, etc).

   “Nu va suparati, da’ asta nu e switch-ul meu!”
   “Aaaaaa, ok… va dam altul… Oricum, e un switch de 8 porturi, nu se tine cont de altceva!”
   “Bine, da’ daca se poate, aduceti-mi unul mai putin… chinuit”

   Pleaca iar, si se intoarce cu alt switch: “Stiti, asta e singurul pe care il mai avem….”. Ma uit la el: “Nu-i nici o problema, ca asta e chiar switch-ul meu” (!) .

   Imi face hartiile, si… alta surpriza: pe hartia de iesire din service scria “inlocuit in garantie”. Trecand peste faptul ca imi recunoscusem switch-ul, oricum se vedea pe el ca fusese desfacut.

   “Nu va suparati, sunteti sigura ca este inlocuit?”
   “Aaaaa, nu… E reparat, ca m-am uitat la serie si e aceeasi. Da’ in general se schimba [ei nu, serios?]. Oricum, nu are importanta.”

   Ce sa fac? Am semnat asa, mi-am luat switch-ul si am plecat.

2. Dupa o saptamana. Acelasi service. Un upgrade la HDD. Sistemul? Unul sigilat. De cine? De DC-Shop, of course!Sun la ei: “Nu va suparati, am un sistem sigilat si un HDD nou. Cum procedam?”
   “Aaaa… trebuie sa il aduceti la noi, ca nu se poate altfel!”

   Zic ceva dulce in gand de “astia la care nu s-a inventat garantia pe componente” (respect fata de cei de la Brinel, care intr-un caz absolut identic mi-au spus “desfaceti sistemul, puneti unitatea in interior. Singura rugaminte este sa scrieti pe ea ca este cumparata din alta parte”). Si iau calculatorul sa il duc in service.

   Il duc.Intre doua ecrane de joc online (nu imi dau seama ce era – ceva intre Diablo II si WoW), cel din service reuseste sa imi instaleze HDD-ul. Momentul in care porneste sistemul ca sa il testeze imi ofera sansa unui nou dialog:
   “Nu va suparati, de ce sunt montate HDD-urile pe canalele SATA 2 si 4?”
   “Aaaaa, nu-i problema – oricum pe SATA nu exista master si slave, asa ca nu conteaza”
   Ce sa zic? Si eu stiam la fel, asa ca nu l-am putut contrazice. Iau calculatorul, si plec cu el.

   Rezultat – doua zile de chin pentru instalarea unui Windows XP pe el. Pornea windows-ul, se instala prima etapa, dadea sa rebooteze, nu gasea sistemul de operare (sau, mai rau, il gasea doar pe cel de pe hdd-ul vechi). Oricat m-am chinuit eu (setari BIOS, partitionari si repartitionari disc nou), nu am putut de nici un fel sa ma inteleg cu el.Pana la urma, ma enervez. Scot frumos capacele de plastic din faţă, si imi infig ghearele in el (pentru cine inca nu stie, pe acolo se pot face tot felul de operatiuni – de la scos si curatat memorie, pana la schimbat canale de conectare HDD-uri ). In momentul in care trec hdd-ul nou pe canalul 1, windows-ul se instaleaza fara nici o problema. Nu zic nu, o fi fost o “ciudatenie” a BIOS-ului placii de baza – dar tot am simtit nevoia sa iau cablul ala SATA si sa-l bat pe cel din service cu el…

Astea sunt intamplarile. Va las pe voi sa trageti concluziile. Poate am avut doar eu ghinion, cine stie? Oricum, a doua oara cand vad un sistem sigilat pe care scrie “DC-Shop”, eu unul am de gand sa stau la distanta MARE de el! Pacat totusi de switch-urile Trendnet – pana acum chiar ma intelesesem foarte bine cu ele… (cel de care va vorbeam a fost primul picat din 5, si asta dupa 3 ani de functionare non-stop)

Ce e ACM-ul? Pentru unii, un concurs de programare. Pentru altii (subsemnatul included), cateva zile de munca. De dimineata pana tarziu in noapte. Tras retea, tras cabluri de alimentare, configurat switch-uri, multiplicat statii… si la final strans tot si trimis inapoi de unde au venit. Peste care s-a adaugat anul acesta lupta cu tastaturile si mouşii absolut infecti de la flamingo, dar asta e deja alta poveste.

Daca v-ati intrebat vreodata ce se intampla in culisele unui astfel de concurs, zilele urmatoare apar si pozele. Pana atunci, nu pot sa spun decat ca statul pana la 1 noaptea in politehnica are un avantaj – iti ofera sansa sa prinzi niste instantanee… deosebite: