UberGeek

Am dat din întâmplare peste un articol de pe codinghorror care vorbește despre Clay Shirky, și despre niște previziuni interesante referitoare la viitorul Internetului. Articolul este extrem de interesant, dar ce mi-a atras mie atenția a fost următoarea parte:

We’re living through the largest increase in human expressive capability in history.

It’s a big claim. There are really only four revolutions that could compete for that:

1. The printing press and movable type considered as one broad period of innovation.
2. Telegraph and telephone considered as one broad period of innovation.
3. Recorded media of all types, first images, then sound, then moving images, then moving images with sound.
4. Finally, the ability to harness broadcast.

De ce zic că mi-a atras atenția? Pentru că am mai comparat și eu la vremea mea Internetul cu alte revoluții tehnologice. Printre care… chiar cu tiparul și videorecorderele

Mai mult – Shirky duce ideea mai departe, și spune:

These are the media revolutions that existed as part of the landscape prior to our historical generation. There is a curious asymmetry to them, which is the ones that create groups don’t create two-way communication, and the ones that create two-way communications don’t create groups. Either you had something like a magazine or television, where the broadcast was from the center to the edge, but the relationship was between producer and consumer. Or you had something like the telephone, where people could engage in a two-way conversation, but the medium didn’t create any kind of group.

And then there’s now. What we’ve got is a network that is natively good at group forming.

Interesant, nu? Chiar merită citit tot articolul. S-ar putea, într-adevăr, să ne uităm înapoi peste 30 de ani și să ne gândim „uite că așa a fost” (da, s-ar putea la fel de bine să ne uităm și să zicem „uite că viitorul ne-a surprins pe toți” – dar… that’s the whole beauty of the future )

[LE: nu pot să nu închei cu acest citat... ]

In the past, we could do little things for love, but big things, big things required money. Now, we can do big things for love.

Din păcate, până și în programare trebuie să cunoști și să înțelegi firea umană. Something we geeks are notoriously bad at.

Aveți aici un articol referitor la Windows Vista, și performanțele legate de copierea fișierelor. Care par mult, mult sub cele ale WindowsXP. Surpriza? De fapt, algoritmul de copiere este chiar semnificativ mai bun decât cel folosit în WindowsXP, dar… pare mai lent.

Cine a lucrat cu dischete pe versiunile mai vechi de Windows cunoaște bine fenomenul – pornești copierea, fereastra de dialog care arată progresul apare, merge rapid spre 100%, și se închide. După care mai stai vreun minut până termină floppy-ul de cârâit. Ei bine, cam la fel face și Windows XP.

În Vista în schimb, programatorii au făcut greșeala să dea informații corecte – fereastra nu se închide până când nu s-a încheiat procesul de scriere efectivă pe disc. Mai mult: Explorer încearcă să calculeze corect timpul de copiere (știm cu toții cât de „accurate” este WindowsXP la calculul respectiv ). Dar acest lucru înseamnă că stă până la 12 secunde înainte să afișeze un timp estimat, ceea ce contribuie la impresia de „proces lent”.

În articol găsiți și un link către un articol (PDF) care analizează procesul respectiv.

Humans do not perceive the passage of time in a linear way. This, coupled with the irregular behavior of progress bars, causes human perception of process duration to vary. An understanding of which behaviors perceptually shorten or lengthen process duration can be used to engineer a progress bar that appears faster, even though the actual duration remains unchanged.

Și uite așa, ca să programezi nu mai este suficient să știi algoritmi rapizi…

[ Circulând pe 'Net, textul de mai jos a ajuns și pe la mine. O lectură interesantă, aș spune... ]

“Sensul fals al realitatii” (ANDREI CORNEA)

Toata lumea recunoaste in ultimul timp ca invatamantul romanesc universitar si preuniversitar e deficitar. Asa stand lucrurile, se fac eforturi – s-ar zice – pentru imbunatatirea lui. Se fac chiar mari proiecte pentru modificarea legislatiei. In invatamantul universitar au aparut noi organisme de control al calitatii, precum ARACIS. Profesorii completeaza anual, ba chiar semestrial numeroase formulare si fise de evaluare si autoevaluare. Facultatile si departamentele intocmesc de zor planuri de cercetare etc. Rotitele birocratice se invart cu repeziciune.

__(‘Read the rest of this entry »’)

Se zvoneşte deja de câteva luni cum că va apărea o nouă serie Knight Rider (ştiţi voi care – cel cu KITT, maşina vorbăreaţă, which we all know and love ). Ei bine, a ieşit episodul pilot. Îl anunţ şi pe Meekuu, iar după 2 zile am următoarea conversaţie cu el:

__(‘Read the rest of this entry »’)

Un documentar “about the scene, by the scene”. Nu l-am văzut încă, dar mi-a atras atenţia fraza de mai jos:
We think the changes wrought by networked, peer distribution are historical on the scale of the printing press and here we try to explain why.

Absolut corect, nu? Şi la fel ca la apariţia tiparului, cei care învaţă să folosească noua tehnologie în folosul lor vor avea numai de câştigat.

Tocmai am ieşit (mai mult sau mai puţin şifonat) din procesul de migrare a serverului pe o nouă maşină. (”ieşit” s-ar putea să fie mult spus – dacă mai pică serverul în următoarea săptămână, înseamnă că mai era vreun fişier de configurare de care am uitat ).

Ei bine, când terminasem eu de mutat totul (chinuindu-mă vreo 2 zile să fac combinaţia courier + postfix + procmail să meargă, şi să meargă şi cum vreau eu ), am primit o întrebare: ”Why didn’t you just use Google?”. După ce am încercat un pic să îmi apăr punctul de vedere, mi-am dat seama că… nu pot! Până acum câteva săptămâni aş fi dat vina pe faptul că voiam IMAP (I love IMAP, and I really hated UPC când au renunţat complet la IMAP pe serverele lor). Dar acum Google oferă şi asta.

Până la urmă, motivaţia mea era simplă: voiam a) să am eu controlul asupra a ceea ce se întâmplă cu mail-ul meu, şi b) să învăţ (nu mai lucrasem niciodată până acum cu courier, de ex). Dar sunt convins că data viitoare când voi avea de configurat mail-ul pentru un domeniu, sunt mari şanse să aleg o soluţie „quick and dirty” şi să folosesc Google Apps.

Oricum, abia acum mi-am dat seama câtă dreptate avea Tanenbaum când vorbea despre „the TV model”. El spunea că în ziua de astăzi un calculator ideal ar trebui să funcţioneze ca televizorul – îl pui în priză, şi îl porneşti. Fără configuraţii adiţionale, fără alegeri din 100 de opţiuni. E adevărat, pierzi flexibilitate, nu mai poţi să faci atâtea lucruri cu el – dar fiţi convinşi că 8 oameni „normali” din 10 („normali” as opposed to „geeks” ) vor prefera varianta asta „inflexibilă”. Din ce în ce mai mulţi oameni vor să „focus on the computing, not the computer”. Şi recunosc că până şi eu (geek as I am) îmi doresc uneori să am un calculator care să meargă pur şi simplu, fără să fac 100 de tweaks şi de instalări pe el doar ca să îl aduc la o formă funcţională.

Care e legătura dintre Tanenbaum şi Google? Simplu – motivul pentru care Google are (şi va avea) atâta succes este chiar cel de mai sus: It Just Works (TM). Este soluţia cea mai apropiată de „the TV model” pe care am văzut-o până acum…

In sfarsit am reusit sa ma tin de cuvant, si sa va pun la dispozitie si filmuletele in format .avi (XviD) promise. In ordine:

1, 2, 3, 4, 5 si 6.

Enjoy!

Vă povesteam acum câteva zile despre cum wireless-ul din politehnică mai mult stă decât merge. Ei bine… de azi de dimineață până acum s-a rezolvat (acum sunt legat la wireless, deși postul de dimineață a trebuit să îl pun folosind rețeaua Zapp). Oare chiar era nevoie să vină Tanenbaum până aici ca să resetăm un amărât de AP?

[Later edit - looks like I spoke too soon... Rețeaua aia mai mult merge decât stă - după 15 minute de chinuit cu ea, am renunțat și am scos iar modemul Zapp, ca să pot posta în sfârșit mesajul ăsta... ]