UberGeek

O colecție de fotografii despre anul care tocmai s-a încheiat. Fotografii superbe prin realizare, dar din păcate destul de triste prin conținut – două poze din trei au ca subiect războaie, violență, sau calamități naturale…

Partea 1

Partea a 2-a

Partea a 3-a

… la capitolul „conexiuni Internet broadband”.

South Korea has maintained its top position with 58 percent of broadband users surfing on fast connections, and Romania soared up the list to third place with 43 percent, nearly twice as high of a percentage of high broadband connectivity as last quarter.

Trecând peste articolul care îmi sună un pic a „uite, bre, și bantustanezii ăștia de români au Internet mai bun decât noi americanii”, mi se pare chiar interesant că am reușit să ne situăm pe locul 3 după Coreea de Sud și Japonia (!!).

Recunosc totuși că nu pot să îmi explic o creștere de 92% într-un singur quarter trimestru…

Articolul complet aici. Textul complet al Akamai State of the Internet Report aici.

In case you were wondering – cumpărăturile mele de după sărbători s-au încheiat cu succes. În mare parte datorită PcGarage (unde am reușit să găsesc niște HDD-uri prin niște stocuri ).

Am mai avut eu întâlniri cu PcGarage, și nu toate plăcute – dar de data asta s-au mișcat foarte bine.  Inclusiv prin faptul că au făcut 2 livrări diferite (am vrut să am mai devreme HDD-urile, nu să mai aștept o săptămână până vine și switch-ul ).

Așa că… NAS-ul meu este up and running, and I’m happy

NUUUUUU!!!! A apărut! Nu se poate! Nu putea să apară și el în vacanță, când îți mai permiți să renunți câteva săptămâni la orice gen de viață?

Despre cine este vorba? Despre Fallout 3!

Să explic: nu sunt maniac starcraft. Sau CS. Sau ce se mai joacă la ora actuală. Apreciez un RTS bun, dar… prefer întotdeauna RPG-urile.

Problema cu ele? Mănâncă timp. Dacă într-adevăr vrei să joci un RPG cap-coadă și să și urmărești povestea, trebuie să stai de el.

Rezultat? Am jucat cu mare plăcere BG, BG2, NWN, Fallout (1 și 2), Arcanum. Dar acum stau cu Neverwinter Nights 2 pe HDD (și nu numai – mai am o copie, venită cu placa video ) de când a apărut. Și Meekuu nu scapă nici o ocazie să mă zgândăre, poate-poate mă apuc de jucat .

Oh well… încă unul pe lista de „todo”. La care nu ajung niciodată, pentru că atunci când am un pic de timp prefer să joc joculețe stupide (gen Chicken Invaders – BTW, super joc și el, dar din cu totul altă categorie ). Pentru că știu că de ele mă pot lăsa repede, și fără prea mari regrete. Și fără să mă întreb „da’ dacă jucam mage, cum ar fi fost la nivelul 70?”

[ LE: Văd și un Red Alert 3 apărut... Se simte că vin sărbătorile! ]

În ultima vreme am din ce în ce mai puțin timp. Și acel puțin timp liber prefer să îl petrec în cu totul alte moduri decât stând la coadă ca să îmi plătesc facturile. Ca urmare, tot încerc să găsesc modalități mai… electronice de plată.

Până acum, m-am descurcat așa: plăți la bancomat BancPost pentru Orange/Vodafone/Romtelecom. Problemele? 1) BancPost nu are contract cu RENEL (sau Electrica, sau ENEL, sau dracu’ să-i ia – că și așa oferă niște servicii de cacao ); 2) Degeaba plătesc eu repede la bancomat, dacă la fiecare 2 sau 3 luni trebuie să stau câte o oră la coadă ca să depun bani pe cardul ăla (nu știu cum naiba, da’ la Bancpost sunt tot timpul cozi. Și nu mici!)

Ca urmare, acum mi-am făcut cont la ING. Pentru Internet Banking, în principal (printr-o ciudată coincidență, FIX când am depus eu actele la ING pentru card s-au decis și cei de la muncă să treacă toate cardurile salariaților tot pe ING ) ). Prima surpriză plăcută: depunerea se face direct la bancomat. Adică bagi cardul, și spui „vreau să depun bani”. Se deschide o gaură mare, în care arunci banii. Și gata! Adio cozi la depunere! Dacă adăugăm la asta faptul că ING oferă și o dobândă cât de cât rezonabilă la banii respectivi, începe să îmi placă de ING!

A fost și o surpriză mai puțin plăcută – faptul că dacă de cheamă Gigi Ion Popescu, bancomatul te salută cu „Bun venit, Gigi. Gigi Ion. dl. Gigi Popescu!”. Sper să nu aibă același gen de bâlbe și când e vorba de bani!

‘Nuff said. Încă nu îmi vine să cred, dar… I actually did it!

În ultima vreme, fac din ce în ce mai multe cumpărături prin eBay. Din păcate, ultima dată am avut o surpriză neplăcută – produsul (o umbrelă fotografică) a ajuns la mine… în 2 bucăți (nu fusese protejat foarte bine pentru transport, iar băieții de la Poștă nu sunt tocmai cei mai grijulii oameni din lume).

Contactez seller-ul. Răspunsul vine aproape imediat:

We will send you a new one ASAP and let you know when it is dispatched. Thanks for your business and apologies for any inconvenience caused.

Trimit răspuns și eu – „bine, dar… nu ar trebui să vă trimit înapoi produsul defect?”

You don’t need to send the umbrella back. We will send you a new one with safer package and let you know when it is dispatched. Thanks for your kind understanding and apologies for any inconvenience caused.

Seller-ul este din HongKong. Și nu este prima dată când am astfel de experiențe cu cei de acolo (am mai cumparat un cablu care nu functiona cu PDA-ul meu, si ei mi-au trimis un alt cablu. Tot gratis. Tot fără să îl trimit pe primul înapoi).

Ne întoarcem pe meleaguri autohtone. E suficient să ies din casă și să mă uit în jur prin magazine, la afișele mari cu „marfa vândută nu se primește înapoi”. Sau să mă uit pe Internet, la cazuri în care magazine online ignoră legislația în vigoare (!), refuzând returnarea produselor.

Încă o dată, vă las pe voi să trageți concluziile…

Tucked away in our subconscious minds is an idyllic vision. We see ourselves on a long, long trip that almost spans the continent. We’re traveling by passenger train, and out the windows we drink in the passing scene of cars on nearby highways, of children waving at a crossing, of cattle grazing on a distant hillside, of smoke pouring from a power plant, of row upon row of corn and wheat, of flatlands and valleys, of mountains and rolling hills, of biting winter and blazing summer and cavorting spring and docile fall.

But uppermost in our minds is the final destination. On a certain day at a certain hour we will pull into the station. There sill be bands playing, and flags waving. And once we get there so many wonderful dreams will come true. So many wishes will be fulfilled and so many pieces of our lives finally will be neatly fitted together like a completed jigsaw puzzle. How restlessly we pace the aisles, damning the minutes for loitering … waiting, waiting, waiting, for the station.

However, sooner or later we must realize there is no one station, no one place to arrive at once and for all. The true joy of life is the trip. The station is only a dream. It constantly outdistances us.

“When we reach the station, that will be it !” we cry. Translated it means, “When I’m 18, that will be it ! When I buy a new 450 SL Mercedes Benz, that will be it ! When I put the last kid through college, that will be it ! When I have paid off the mortgage, that will be it ! When I win a promotion, that will be it ! When I reach the age of retirement, that will be it ! I shall live happily ever after !”

Unfortunately, once we get it, then it disappears. The station somehow hides itself at the end of an endless track.

“Relish the moment” is a good motto, especially when coupled with Psalm 118:24: “This is the day which the Lord hath made; we will rejoice and be glad in it.” It isn’t the burdens of today that drive men mad. Rather, it is regret over yesterday or fear of tomorrow. Regret and fear are twin thieves who would rob us of today.

So, stop pacing the aisles and counting the miles. Instead, climb more mountains, eat more ice cream, go barefoot oftener, swim more rivers, watch more sunsets, laugh more and cry less. Life must be lived as we go along. The station will come soon enough.

[ Preluat de aici . Originalul - as published in Dear Abby, The Station, By Robert J. Hastings ]

Am constatat absolut întâmplător că UPS-ul meu nu mai funcționează pe baterie („întâmplător” == aveam piciorul pe lângă butonul de UPS Test, și m-am trezit că se închide brusc calculatorul ). După rundele pe care le-am avut cu RENEL, nu am curajul să țin calculatorul în priză fără UPS. Așa că… mi-am dat seama că a venit timpul pentru niște „achiziții neplanificate”.

Găsesc un UPS produs de aceeași companie la OKit.ro. O firmă de care nu mai auzisem niciodata. Preț: 376 RON. Plus 10 RON transportul. Sun la ei, aflu că mai este o bucată pe stoc, fac comanda (ocazie cu care mai sun de vreo 2 ori, pentru că site-ului nu îi plăcea deloc adresa mea de mail ). Trimit datele pe mail (asta se întâmpla joi), și… aștept.

Joi seara vine răspunsul: „prețul s-a modificat – acum este 386 ron”. Înjur în gând, și trimit un răspuns în care îi explic că nu e frumos să schimbi prețul după ce ai acceptat comanda. Pe de altă parte, ținând cont că nu mai aveam de unde să iau UPS-ul*, am acceptat modificarea.

Sunt sunat vineri dimineață de către ei. Surpriză – „în legătură cu prețul, rămâne cel comunicat inițial”. N-am știut ce să mai zic – e prima dată când pățesc așa ceva în România! „Știți, că nu-i nevoie…” „Nu, aveți dreptate – nu e frumos ce am făcut, și e vina noastră că nu am ținut prețurile la zi. La prețul inițial, noi nici nu câștigăm, nici nu pierdem, așa că…”

Ce pot să zic? Uite că se poate!

[ * De ce chiar i-am crezut când mi-au zis că s-au modificat prețurile la furnizor? Pentru că am mai sunat și la alte firme în căutarea aceluiași UPS. Și am pățit-o și cu alții: „Costă 390 RON” / „Nu vă supărați, dar pe site-ul dv. este 350RON plus timbrul verde” / „Da, dar acum am verificat prețurile cu furnizorul” ]

[LE: Până la urmă am plătit la prețul nou. Dar am făcut-o pentru că am insistat eu. Este diferența dintre „dau banii pentru că eu consider că merită” și „simt că îmi bagă mâna în buzunar” ]

[ELE: Se pare că nu am avut noroc... UPS-ul a fost trosnit la transport, și partea de plastic din față este spartă. A venit astăzi (duminica!) reprezentantul OKit.ro să îl ridice. Wish me luck - dacă a fost singurul din stocul furnizorului, o să văd un înlocuitor peste muuuuuult timp! ]

Vă mai aduceți aminte de monitorul meu BenQ (aka Qisda) trimis în service, nu? Ei bine, s-a întors. Foarte repede, chiar. Și trebuie să recunosc că a fost o experiență foarte… humbling pentru mine

De ce? Păi… are pe certificatul de garanție trecut următorul mesaj: „Monitorul funcționează normal. Dacă ați dereglat culorile, folosiți reset all”.

Pe de o parte, au dreptate. La „reset all” s-a rezolvat. Dar pe de altă parte, nu pot să tac, și aș dori să le zic că:

1. Nu „am dereglat” culorile. Monitorul s-a decis brusc că îi place mai mult culoarea mov după o cădere a ups-ului. Practic, a revenit curentul, și un monitor (Samsung-ul) era alb, celălalt era mov
2. Îmi place să cred că nu sunt 100% bătut în cap. Și nu îmi place să stressez inutil oamenii din service. Ca urmare, înainte să îl trimit la garanție, am verificat toate setările din meniu referitoare la culori (am schimbat temperatura de culoare, și am încercat inclusiv să echilibrez manual culorile. Fără rezultat). Mai mult, am testat monitorul cu: a) alt cablu VGA; b) alt adaptor DVI-VGA; c) alt cablu DVI; d) altă placă video. Toate pentru a elimina orice posibilitate ca problema să se datoreze cablului/adaptorului. Nu îmi pot imagina ce „setare ascunsă” ar putea avea monitorul respectiv. Setare care nu există în meniu, dar apare la power failure si dispare la reset all…

Oricum, nu contează. Până la urmă trebuie să recunosc că l-am plimbat degeaba pe drumuri (pe banii lor). Service-ul s-a comportat foarte bine, și ca urmare BenQ primește notă de trecere