Out of Place, Out of Time…
Am reușit să ajung câteva zile pe litoral. Și într-o seară, plimbându-mă (sau, mai exact, căutând ceva de mâncare
), am auzit ceva… neașteptat. Un flaut, cântând „Valurile Dunării”. M-am apropiat, și m-am oprit câteva momente. Cât să ascult, și să fac o poză.
Când melodia s-a terminat, am vorbit un pic cu cel care cânta. Care mi-a spus că „e păcat de o melodie așa frumoasă, că o strică ăștia cu zgomotul” (referindu-se la diversele boxe care urlau în jur), și că „aici mergea mai bine o manea, sau un house”.
Din păcate, nu am putut să îl contrazic. Dacă vă uitați în poză, lângă el era pustiu…

