Mi se întâmplă (rar, e adevărat, dar se întâmplă) să găsesc câte un joc de PC pe care chiar aș da banii. Anul acesta, jocul respectiv era „Batman – Arkham City”.

Release date-ul (amânat de pe 15 nov) era pe 25. Aveam Batman Arkham Asylum de pe Steam (ca promoție venită cu o placă video nVidia*), ca urmare aveam și un 20% reducere. Îl găsesc când era în pre-release, dar zic „nu-l cumpăr, că n-are rost să dau banii dinainte. Îl cumpăr când iese”.

Vine ziua de 25 nov. Intru pe Steam. „Poof!”! Batman dispăruse! Caut, sap, încerc de pe alt PC, încerc direct pe site – nimic. Pentru ca după aceea să aflu că „în anumite regiuni” nu va fi disponibil pe Steam la data lansării. În UE data lansării era cea de mai sus. În România… nici măcar acum nu am reușit să aflu când va apărea! (la o lună după lansare, încă nu este listat pe Steam)

Și mai distractiv a fost pentru cei care au apucat să îl plătească în pre-release, și după aceea s-au trezit cu el lipsă. Contactează Steam, convinge-i să facă unlock pe joc special pentru ei… până la urmă au reușit, dar cu distracție adițională.

Eu unul… l-am luat de pe ‘Net. L-am jucat. L-am terminat. Mi-a plăcut, dar parcă nu la fel de mult ca Batman-AA (singurul joc din viața mea la care am stat să fac toate achievement-urile ) ). Și chiar crede cineva că o să mai pot fi convins să scot bani din buzunar ca să îl plătesc când s-o îndura Valve să-l aducă și pe la noi? Vorba aia – „Dumnezeu mi-e martor că am vrut să mănânc pește”…

[ Și înainte să comentați că „puteam să-l iau pe DVD, de la magazin” - deja urăsc varianta respectivă. Problema mea principală cu jocurile de console este tocmai că nu am o variantă de distribuție electronică/backup. Ca urmare, când am reușit să pierd DVD-ul unui joc, m-am trezit că... nu mai pot juca. Noroc că având consola modată am putut să descarc o copie de pe Internet și să o folosesc.

Sincer, mi se pare undeva între tragic și ilar faptul că dacă iei jocurile piratate nu ai nici un fel de probleme, în timp ce dacă le iei originale te trezești de multe ori că nu le poți folosi. ]

[ Edit - acum Steam are o tombolă de sărbători. Rezultat - nu pot descărca un joc cumpărat, original. „The servers are overloaded”. Ca urmare, mă văd nevoit ca din nou să mă întorc la colecția de jocuri „gri”... ]

Setup-ul folosit? Foarte simplu – una bucată router Cisco 881W, plus una conexiune RDS fiber-link.

Etapa 1 – citirea documentației.

Aflu că trebuie să activez serviciul online la RDS – nu-i problemă, 2 click-uri și se rezolvă.

După ce îl activez, aflu că „tot ce trebuie să faceţi în acest moment pentru a începe testele este să adăugaţi cuvântul “ipv6test” (case sensitive) în câmpul “Service Name” al clientului PPPoE”.

Pare simplu, numai că… oricât sap prin documentația Cisco, nu reușesc deloc să găsesc cum se setează „Service Name”. Sau, mai exact, găsesc doar cum se folosește el pe partea server-side, nu și cum (sau dacă) l-aș putea seta eu ca și client.

Noroc că dau pe net peste techtorials.ro . Unde Liviu listează exact configurațiile necesare. Profit de ocazie pentru a-i mulțumi încă o dată!

Etapa 2 – configurația propriu-zisă.

În cazul meu, interfața externă (PPPoE) este Dialer1 (peste interfața fizică FastEthernet4), iar interfața internă (spre LAN) este VLAN1. Configurația de adăugat arată cam așa:

ipv6 unicast-routing
ipv6 cef

ipv6 route ::/0 Dialer1 FE80::1

interface FastEthernet4
pppoe enable
pppoe-client dial-pool-number 1 service-name “ipv6test”

interface Dialer1
ipv6 enable
ipv6 address dhcp
ipv6 dhcp client pd PD_PREFIX

interface Vlan1
ipv6 address PD_PREFIX ::C:15C0/64
ipv6 enable

Pare simplu… n-ar trebui să îmi ia mai mult de 10 minute să îl configurez…

Etapa 3 – versiuni și licențe.

Începe distracția – constat că sunt comenzi care nu sunt acceptate. De exemplu “ipv6 address dhcp”, sau “ipv6 client dhcp pd”.

Bănuiesc inițial o problemă de versiune IOS, așa că fac un upgrade. Din păcate, nu ajută – se pare că un simplu feature de CLIENT DHCP este considerat de Cisco „advanced IP feature”. Ceea ce înseamnă că am nevoie de licență separată (Advanced IP Services) pentru a realiza configurația. Mă văd nevoit să amân testul până când reușesc să instalez licența.

Etapa 4 – descoperirea bug-urilor…

Am licența, configurez router-ul, și… încep să găsesc bug-uri. Mai exact:

• pe IOS 15.x ( testat pe 15.1(3)T1 și 15.2(1)T1 ) , Prefix Delegation nu funcționează deloc. Văd cum se primește prefixul prin DHCP pe interfața externă, variabila PD_PREFIX e populata corect, dar prefixul nu apare și pe interfața internă. Apar în schimb o serie de erori destul de urâte – %SYS-2-BADPOOL si %ALIGN-3-SPURIOUS (erori de alocare/acces la memorie)
• pe IOS 12.4(22)T Prefix Delegation funcționează corect, dar nu este suportată comanda „ipv6 address dhcp” (da, suportă Prefix Delegation via DHCPv6, dar nu știe să ia și adresă prin DHCPv6! Nu mă întrebați cum…). Am reușit însă să îl conving să își ia adresă prin autoconfig ( „ipv6 address autoconfig default” pe interfața externă ).
• IOS 12.4(24)T5 a fost singurul IOS dintre cele testate care a mers OK. Și pare să meargă în continuare.

Per total, mi se pare îngrijorător faptul că tocmai codul recent din 15.x este cel cu probleme. Lucru care mă face să îmi fie un pic teamă de momentul în care vom fi nevoiți să trecem la IPv6 în producție…

Povestea începe într-o dimineață devreme (pe la ora 6), când am ajuns în aeroport cu prietena. Ea era la muncă în străinătate, și lua avionul de dimineață pentru a putea ajunge și la muncă în ziua respectivă.

Am ajuns în aeroport cu o oră și jumătate înainte de decolare. Făcusem deja checkin-ul online, nu avea bagaje de lăsat, așa că nu ne făceam griji. Ne așezăm la coada (absolut infernală) de la security check, și așteptăm.

După vreo oră, începem să ne îngrijorăm. Coada se mișca lent, și în ritmul respectiv nu avea nici o șansă să treacă la timp de security check. Mă duc de 3 (TREI!) ori la cei de la security check – „oameni buni, pierde avionul, lăsați-o să treacă în față!”. Răspunsul a fost de fiecare dată același – „nu se poate, trebuie să stea la coadă, SIGUR nu va pierde avionul!”.

În același timp, personalul de la alte companii aeriene (BlueAir included) reușea să treacă prin coadă și să adune oamenii lor pentru a îi trece în față. De la WizzAir nimeni. Abia cu 10 minute înainte de decolare am reușit să prind un guzgan de la Wizz și să trimit prietena cu el în fața cozii.

Văd că ajunge la security check, văd că trece de el (bineînțeles că FIX atunci i-a apucat pe cei de la security un zel nebun, de au căutat-o și în șosete!), văd că ajunge la poarta de îmbarcare, și răsuflu ușurat. În 5 minute mă sună plângând – se închisese deja poarta, și a pierdut avionul.

Adăugați la povestea asta următoarele:

1. În toată perioada de așteptare au existat doar două apeluri generice pentru zborul respectiv („călătorii sunt rugați să se prezinte la poarta de îmbarcare”). Nu tu apel nominal, nu tu last call, nu nimic altceva. Spre deosebire de orice altă companie aeriană care avea zboruri în perioada respectivă
2. Când (după eveniment) am mers la biroul WizzAir pentru a le spune că au o problemă, au ridicat din umeri – „da, știm, la toate zborurile pierdem pasageri” (!!!)
3. Mai mult – încercând să aflăm unde putem depune o plângere, ni s-a spus… „la Cluj!”. Cei de la ticketing din aeroport s-au spălat pe mâini pe motiv că ei se ocupă doar de bagaje/ticketing, și nu au nici un fel de legătură cu WizzAir. Până la urmă am depus la ei o plângere, la care nu am primit un răspuns oficial nici în ziua de azi.
4. Dimineața între 6 și 8 sunt vreo 10 zboruri programate (de la diverse companii aeriene). Toate în direcții foarte solicitate, ceea ce creează niște cozi enorme. Peste o oră, la security check era PUSTIU. Și da, compania aeriană este cea responsabilă de programarea zborurilor!
5. WizzAir este SINGURA companie pe care o cunosc la care plătește CLIENTUL ca să sune la ei. (Pentru RO: Calls charged at RON 2.68 per minute. Calls from mobile networks may be charged at a higher rate.)
6. Acum doi ani trebuia să zbor cu ei FIX în perioada în care a fost aeroportul Băneasa închis pentru reparații. Ca urmare, le-am trimis un e-mail în care îi întrebam ce se întâmplă în perioada respectivă. După 3 săptămâni (timp în care plecasem cu BlueAir și mă și întorsesem), primesc răspuns – „avem multe mail-uri, e posibil să dureze și 2 luni până să vă răspundem”. Răspunsul final nu a ajuns nici până astăzi.

Cred că este deja clar de ce am promis că nu mai zbor în viața mea cu WizzAir, nu?

Detalii pe slashdot și renesys. This is big…

[Update: and the internet strikes back ]

[Update: comentariile CNN despre eveniment]

[Update: Vodafone confirmă cauza întreruperii serviciului: „All mobile operators in Egypt have been instructed to suspend services in selected areas. Under Egyptian legislation the authorities have the right to issue such an order and we are obliged to comply with it. The Egyptian authorities will be clarifying the situation in due course ” ]

Așa că, auzind eu pe la toate știrile că „se pot plăti impozitele online” și că „zeci de mii de contribuabili au beneficiat de noua metodă”, încep și eu să caut.

Ce aflu pare încurajator – „începând cu 1 octombrie 2008 impozitele se pot plăti online”. Ura!

Mă duc și eu pe „portalul” respectiv (care probabil a costat și el câteva milioane de euro ca să fie implementat). Și ce găsesc:

• o pagină care e cam echivalentul electronic al… foii de hârtie A4 lipite pe un ghișeu gol
• pagină care pare să fie făcută în…. MS Office??? (  xmlns:o=”urn:schemas-microsoft-com:office:office” )
• și comentat în textul paginii: „Sistemul National Electronic de Plata online a taxelor si impozitelor cu cardul bancar va fi disponibil din luna ianuarie 2011”

Mai sap un pic, și aflu că „în sectorul 6, puteți afla debitele telefonic”. Bine și așa. Sun eu la sistemul care a costat 6.000 EUR (numai reconfigurarea centralei ), sunt plimbat prin meniuri, tastez CNP-ul, și… în loc de un sistem automat care să îmi spună cât am de plată, sunt pus on-hold. Renunț după vreun minut, că nu pot înțelege de ce un sistem automat m-ar ține on-hold.

Așa că… a reușit cineva până acum să plătească ceva online? Sau măcar să afle cât are de plată? Dacă da, îmi spune și mie cum?

[ Edit: hop ș-așa! Am găsit ceva! Doar pentru sectorul 6, dar tot e bine! Ai CNP-ul, poți vedea imediat cât ai de plată, și eventual le poți și plăti on-line (n-am încercat încă)

A, și bonus: dacă știi CNP-ul cuiva, intri aici, îl scrii, dai „plătește online”, și ai tot - nume complet, adresă (aproape) completă... ]

Ei bine, ia uite ce am găsit eu ieri (în afară de viruși) pe stick-ul primit ieri de la „doamna” din Orange store:

(scan-ul era complet, l-am mascat eu înainte de a-l publica din motive care sper că sunt evidente )

Dacă nu vi se pare mare lucru, hai să spun doar atât – doar cu datele respective n-oi putea să  obțin un credit de casă sau să-i vând mașina. Da’ tot pot să sun la orice bancă și să aflu câți bani are prin conturi

Pentru cei care nu au răbdare, povestea pe scurt e una simplă:
-sun la relații clienți, ei mă trimit la un magazin orange
-la magazin sunt trimis scurt la plimbare cu „nu se poate”
-sun iar la relații clienți, ei îmi spun că „trebuiau să vă ajute! Mergeți iar la ei!”
-mă duc iar la magazin, îmi spun iar că „nu se poate”
-dau de șefă, aflu iar că „nu se poate”
-mă mai cert un pic cu ei, și… până la urmă se poate!

Dar să începem cu începutul. Unde eram? La faza cu „mi-a murit telefonul, eu sunt plecat din localitate, și fiind telefonul de firmă se întâmplă să am nevoie de el!”, nu?

Caut pe orange.ro cel mai apropiat magazin Orange, și plec spre el. E la doar 800m distanță, așa că plec pe jos. Mișcarea îmi va face bine

Ajung la magazin, mă așez la coadă, și pregătesc laptop-ul cu împuternicirea pe ecran. Cei de la relații clienți mi-au spus că e OK scanată și trimisă pe mail, așa că nu îmi fac probleme.

Ajung la persoana de la ghișeu, și… începe distracția.

[Eu] „Bună ziua, am de ridicat o cartelă SIM. Este un abonament corporate, am împuternicirea doar în format electronic”
[Ea, fără măcar să se uite la ce am pe ecran] „Trebuie printată”
„Nu am cum să o printez, pentru că nu sunt din localitate”
„Mi-o dați pe stick, și o printăm aici”
„OK”
„Aveți ștampila, da?”
„Eu sunt un angajat al firmei – credeți că umblu cu ștampila după mine???”
„Trebuie neapărat ștampilă”
„Este semnată, ștampilată și scanată”
„Trebuie ștampilată în original”
„Cei de la relații clienți mi-au spus că este OK și trimisă prin mail”
[Ea, deja pe un ton foarte tăios]„Eu am niște proceduri foarte clare, nu se poate la corporate fără ștampilă. Dacă ei v-au zis așa, mergeți la Orange shop” [sublinierea îmi aparține. Veți vedea de ce ]
„Nu vă supărați, da’ dv. nu asta sunteți???”
„Noi suntem Orange store”
„Diferența pe mine ca și client mă depășește”
„Noi suntem store, găsiți Orange shop în centru”

E clar că n-am ce să mai zic ca să o conving. Ies din magazin, și sun de pe prepay la suport clienți. Bineînțeles că stau 7 minute on hold, în frig, și nu reușesc să dau de un operator. Mai înjur un pic în gând, și plec spre casă. Nu mă resemnez, că deja m-am enervat.

Cât merg spre casă, sun din nou la relații clienți. Și stau on hold (stau pe banii mei până la urmă, nu? ) încă vreo 15 minute. Fix când intru pe ușă, îmi răspunde cineva. Eram deja nervos, așa că o iau cam repede…

„Bună ziua. Am un SIM pe care nu mi-l mai recunoaște telefonul. Abonamentul este unul corporate. Fiind plecat din localitate, nu am cum să obțin o împuternicire în original. Am sunat mai devreme la dv. și mi s-a spus că este posibil să ridic un SIM nou pe baza unei împuterniciri scanate și trimise prin e-mail. Este corect?„
„Da, așa este”
„Ei bine, ar trebui să le spuneți asta și colegilor de la Orange store. Tocmai am fost la ei, și am fost trimis la plimbare”
„Nu se poate!”
„Asta am zis și eu, dar n-am obținut nimic. Mi s-a spus că e obligatorie ștampila”
„Pentru activare da, nu și ca să ridicați un SIM gol. Oricum nu puteți face nimic cu el!”
„Știu. Asta mi-a spus și colegul dv. mai devreme. Dar ei au fost de cu totul altă părere”
„Puteți să îmi dați pe cineva de la ei?”
„Din păcate nu, că am plecat de acolo”
„Trebuia să mă sunați când erați acolo…”
„Credeți-mă că v-am sunat, dar am stat un sfert de oră în așteptare!”
„Spuneți-mi unde ați fost, sun eu la ei!”
„Orange store-ul din Brașov, de pe Calea București nr. 28”
„Din păcate nu este un magazin Orange, este un partener…”
„Știți că eu ca și client nu știu care este diferența. L-am găsit la dv. pe site, și era singurul mai apropiat”
„Știu, înțeleg, voiam doar să vă spun că eu nu am un număr de telefon de contact de la ei”
„Din păcate, nici pe site-ul dv. nu este listat. Nu știu ce alte informații aș putea să vă dau…”
„Nu e nevoie. Mergeți din nou acolo, sau mergeți în altă parte?”
„Tot acolo, dacă îmi spuneți că se poate rezolva. Este singurul cât de cât apropiat de mine”
„Mergeți, și sunați-mă vă rog de acolo”
„OK, dar s-ar putea să stau iar în așteptare o grămadă…”
„Vă sun eu. În cât timp?”
„10 minute?”
„Vă sun eu în 10 minute!”

Și plecă el iar la drum… Printre nămeți, viscol și ploaie. (OK, recunosc, vremea e chiar plăcută, zăpadă nu e, doar că e friguleț și cam stă să plouă. Dar sună mai bine partea cu nămeții )

Ajung iar la magazin. Mă duc glonț la tanti cu care am vorbit prima dată. Recunosc – deja sunt nervos, și am un ton ceva mai dur. Dar reușesc în continuare să vorbesc politicos.

„Haideți să încercăm din nou. Am de ridicat un SIM gol. Abonamentul este unul corporate. Am o împuternicire scanată. Mi-l puteți da?”
„Nu se poate”
„OK. În câteva minute vorbiți cu cei de la relații clienți, care zic că se poate. Stabiliți cu ei ce se poate și ce nu”
[În sfârșit se prinde că e depășită de evenimente, și mă trimite la șefă. Cam târziu, dar încă e bine]„Dacă șefa zice da…”

Apare șefa.

„Nu se poate!” [așa, scurt, înainte încerce măcar să afle niște detalii]
„Colegii de la relații clienți mi-au spus că se poate”
„Eu am niște proceduri pe care trebuie să le respect”
„Și eu am un telefon care nu merge, și am nevoie de el”
„Asta e problema dv.(!!!!!), nu cu mine trebuie să vă certați. Mergeți la un Orange shop” (încep deja să mă satur de povestea asta…)
„Nu vă supărați, dar scrie Orange la dv. pe toate geamurile? Scrie! Sunt client Orange? Sunt! Zice Orange că îmi puteți da un SIM fără nici o problemă? Zice! Și atunci de ce nu mi-l dați?”
„Și eu pe baza a ce îl scot din gestiune?”
„Asta e problema dv” (two can play that game ) „Dar nu-i nimic – vorbiți cu cei de la orange în câteva minute, și vă distrați cu ei” (OK, poate am sărit un pic calul aici, dar chiar eram nervos big time)
„Nu am ce să mă distrez, că eu am procedurile mele, pe care cred că le știu mai bine decât cei de la relații clienți”

Aștept telefonul de la relații clienți. Care întârzie. Mă plimb prin magazin. Mă joc cu un iphone și reușesc să îi activez alarma (știți care, aia care ar trebui să sune când vrei să furi un telefon de pe raft, dar de obicei sună complet aiurea și enervează oamenii din magazin ). Vine șefa rapid să o oprească, dar nu comentează nimic (recunosc – abia așteptam să zică ceva!!!).

Mai trec vreo 2 minute, și aud șefa: „Spuneți-mi numărul de telefon”. I-l spun, și continui să mă plimb prin magazin. Văd cum brusc i se schimbă atitudinea…

„Îmi puteți da împuternicirea pe mail?”
„Sigur!”
Scot laptop-ul, activez conexiunea 3G (culmea, tot Orange ), îi trimit e-mail-ul.
„Nu îl închideți, că va fi probabil mai ușor să mi-l dați pe stick”

Nu stau să mă gândesc de ce la mine a mers să îl trimit și la ea nu merge să îl primească, dar nu comentez. Zic doar „OK”.
Scoate un stick, mi-l dă. Copiez pe el împuternicirea. Ocazie cu care îmi sare și antivirusul. Îi dau stick-ul înapoi.

„Poftiți, dar vedeți că e virusat”
„Ați reușit să puneți și viruși pe el?”(???)
„Nu, erau deja acolo. Eu doar v-am anunțat că există”
(bine, am făcut și o faptă bună – antivirusul meu șterge tot ce prinde virusat, așa că am scăpat-o de o grijă )

Ia stick-ul, și începe să se ocupe de alt client. Între timp eu mă așez comod lângă birou. Moment în care mă sună persoana de la relații clienți.

„Îmi cer scuze că am întârziat, nu am putut să vă sun mai devreme” (nu întârziase mai mult de 3-4 minute )
„Nici o problemă”
„Ați rezolvat?”
„Nu, răspunsul a fost tot negativ” (deși se îmblânzise, doamna șefă nu îmi spusese nici un moment „da, se poate”)
„Puteți să îmi dați la telefon pe cineva de acolo?”

Întind telefonul șefei. Îl refuză. „Nu e nevoie, că vi-l dau”
Continui conversația telefonică.

„Acum s-a răzgândit, zice că e OK. Răspunsul inițial a fost negativ, totuși”
[șefa, care aude discuția]„Vă explic după aceea de ce a fost negativ”
[Relații clienți]„Să înțeleg că s-a rezolvat?”
[Eu]„Acum pare OK. Dacă nu se răzgândesc iar pe traseu”
„Dacă mai e vreo problemă, vă rog sunați-mă”
„Da, dar s-ar putea să stau on hold”
„Sunați-mă pe numărul X”

Mai stau 5 minute, șefa tipărește toate hârtiile, și îmi dă SIM-ul. Bineînțeles că nu rezist…

„Bun, acum că s-a rezolvat, spuneți-mi vă rog – de ce a fost negativ primul răspuns?”
„Colega este nouă, și nu a știut că în cazul clienților corporate se poate și fără ștampilă în original” (bravo, șefa! Blame it on the new guy!)
„Eu i-am specificat foarte clar de la bun început că este un abonament corporate!”
„Da, dar înțelegeți vă rog, este nouă. Și dv. făceați greșeli când erați nou”
(cum să îți explic eu că nu ea era problema?…)„Așa este. Dar când am venit la dv. puteați să întrebați ce fel de abonament este, nu să mă luați direct cu ‘nu se poate’”
„Și dv. puteați să vorbiți calm, nu să țipați” (???? Am menționat deja că am fost chiar surprinzător de calm, da? Că am avut un ton mai… incisiv, de acord. Dar de la asta până la țipat e cale lungă!)
„Ca să vă explic – e a treia oară când mi se întâmplă. Sunt într-un oraș străin, și fiind telefonul de firmă, chiar am nevoie de el. A, și să nu uit – făcusem și drumul până la dv. de două ori aiurea!”
„Am văzut că era telefonul de firmă, și de aceea vi l-am și dat”

Nu mai continui discuția, că nu are sens. Important e că s-a rezolvat, nu?

Concluziile le trageți voi. Eu am doar două comentarii importante:
1) E neplăcut să constat că încă mai există oameni care vor să facă afaceri, dar nu au învățat faptul că fiecare client e important.
2) Trebuie să felicit persoana de la relații clienți corporate (Alexandra Vasilache, dacă am reținut bine numele). A avut de-a face cu un client care era deja nervos (am recunoscut deja asta), și a reușit să îl calmeze, să îi ofere soluții, și suport în rezolvarea problemei. Lucru care se întâmplă mult prea rar…

Acum vreo 2-3 luni s-a întâmplat iar. Deja învățat, m-am dus la firmă să iau împuternicire (că abonamentul e plătit de ei), m-am dus la un orange shop sa iau un SIM nou, și am rezolvat problema. Pierzând câteva ore pe drumuri, dar asta e!

Ei bine, istoria se repetă.  A treia oară în interval de un an și jumătate. Problema majoră? Acum sunt plecat din localitate, am nevoie de telefon ca de aer, și cum pisicii mă-sii să fac rost de împuternicire de la firmă????

Din fericire, am un SIM de prepay pe care îl port tot timpul după mine (nu mă gândeam că va exista un moment în care asta să devină tehnică de supraviețuire ). Pun niște bani pe el, și încerc să sun la relații clienți.

411. Relații clienți. „Ați apelat un număr incorect”. Prima înjurătură (de fapt prima după un set complet lansat când am văzut că a murit IAR SIM-ul )

410. Relații clienți corporate. „Ați apelat un număr incorect”. A doua înjurătură.

Caut pe net.Găsesc. „De la o cartelă Orange PrePay formează 444 sau 021.203.3033 (apel taxabil)”. Aflu cu ocazia asta că mai nou la Orange și apelarea serviciului de relații clienți se pedepsește taxează. A treia înjurătură.

Sun la 444. Navighez (pe banii mei, nu? ) prin meniuri. Ajung la un consultant. Îi explic pe scurt problema. Și am grijă să îi spun de la început că e vorba de un abonament corporate.

„Nu aveți un abonament Orange la îndemână, nu?”
[ Tu ce crezi???] „Aveam, dar a murit. Pentru a treia oară într-un an și un pic!!!”

Îmi dă un număr de telefon ( 0744 411 411 – interesant faptul că nu l-am găsit la ei pe site ). Și îmi spune că va trebui să tastez numărul de telefon și voi fi redirecționat la serviciul corect de relații clienți.

Sun și acolo. Dau numărul de telefon. Sunt redirecționat la serviciul relații clienți. Nu la cel corect, ci la 411 clasic (pentru abonați persoane fizice). Navighez prin meniuri. Cer legătura cu un consultant. Sunt pus în așteptare. Se prinde sistemul că e abonament corporate, și mă trimite către serviciul corect de relații clienți.

Ca să nu mai fac prostii și data viitoare, îmi spune „pe viitor apelați direct 410, număr gratuit”. A patra înjurătură, că „am încercat, mama voastră, dar NU PUTEAM SUNA!!”.

Până la urmă ajung la un consultant. Îi explic problema, și aflu ce știam deja – că e nevoie de împuternicire.

„Și cum vreți să fac rost de împuternicire fiind plecat din localitate???”
„OK, eu pot să iau legătura cu persoanele de contact de la firmă pentru a obține acordul lor”
„Perfect, așa facem!”
„OK. Dar pentru a ridica SIM-ul veți avea nevoie de împuternicire”
„Cred că nu ne înțelegem – NU AM CUM să fac rost de împuternicirea aia!!”
„Prin mail”
„Pe care îl iau peste abonamentul de date care se întâmplă să fie tot de la Orange?”
„Mergeți în shop și rugați colegii să vă verificați mail-ul de acolo”

Eh, tot e bine – dacă acceptă împuternicirea scanată, e bine și așa. Acum am plecat spre shop. Urați-mi succes – poate de data asta prind un SIM care să nu fie făcut pe vapor!

Căutând pe Net, îl găsesc la PCGarage, îl găsesc la eMag, dar la toți era „indisponibil”. Până la urmă, mă bucur că îl găsesc la marketonline.ro (unde scria MARE „disponibil în stoc!”). Habar n-aveam eu ce greșeală fac…

12 decembrie (duminică). Fac comanda, și aștept să mă sune ei. Între timp, îmi vine confirmarea automată a comenzii. Cum am prostul obicei să citesc ce mi se vâră cu forța pe gât, mă uit pe ce mai e în mail. Și văd prima bilă neagră pentru ei…

„Lansarea comenzii, e-mail-ul automat care se transmite dupa primirea comenzii si discutiile telefonice, prin e-mail si prin orice alte metode, cu personalul S.C. KELION ONLINE S.R.L., nu constituie acceptari ferme ale comenzii si deci nu semnifica incheierea contractului la distanta. In cazul livrarilor pe raza municipiului Bucuresti, livrarea se face prin personalul propriu al S.C. KELION ONLINE S.R.L.. Sunteti deci rugati sa efectuati verificarea si proba la primirea produsului in prezenta reprezentantului S.C. KELION ONLINE S.R.L..In cazul produselor electrocasnice voluminoase, transportul este asigurat pana in fata adresei mentionate pentru livrare. Livrarea facandu-se prin personalul propriu al S.C. KELION ONLINE S.R.L., ulterior aceasta nu poate fi considerata comert la distanta si ca urmare nu beneficiati de dreptul de denuntare a contractului in termen de 10 zile.”

Le iau pe rând, că sunt multe și urăte…

1. Dacă livrarea este făcută de ei, asta nu înseamnă că nu mai este „comerț la distanță”. Legea mi se pare destul de clară în definiție, iar faza cu „personalul propriu” este o găselniță (folosită de mulți pentru a ocoli respectiva prevedere). Eu unul sunt convins că atât timp cât eu nu am văzut/probat produsul înainte de a face comanda, pot să mă duc liniștit la ANPC și să susțin că ESTE vorba de comerț la distanță. Dar just to make sure…
2. … aveți promisiunea mea fermă că dacă vreodată vine comanda aia, îl invit frumos pe „angajatul firmei” să ia un loc cât timp eu desfac produsul, îi leg toate cablurile, îl bag în priză, îl testez…. El stă liniștit 15-20 de minute (în funcție de cât de lent reușesc să mă mișc), eu fac fix ce mă roagă ei, toată lumea e fericită. Nu?
3. Nu pot să nu apreciez faptul că au putut să pună în aceeași frază „faceți proba pe loc” cu „dacă vă luați mașină de spălat, v-o lăsăm în fața gardului”. Și atunci cum să-i fac proba, oameni buni??? Asta ca să nu mai zic că m-au convins să nu cumpăr în viața mea electrocasnice de la ei (nu de alta, dar mi-e cam greu să urc frigiderul de unul singur pe scări)

13.12 (luni). Sunt sunat.

[MO] „Produsul nu este în stocul furnizorului, dar am înțeles că este posibil să ajungă joi sau vineri”
[Eu] „Sunteți conștient că pe site-ul dv apare ca fiind în stoc, da?” (Bila neagră numărul 2)
[MO] (calm, ca și când asta ar fi ceva absolut normal) „Aaaa, da – furnizorul respectiv nu are un mecanism de updatare automată a stocurilor”
[Eu] „OK, atunci aștept până joi-vineri. Mă sunați când intră în stoc, da?”
[MO] „Da, sigur că vă sunăm!”

16,17,18,19 decembrie. Au venit zilele de joi și vineri. Au și trecut. Marketonline.ro tace mâlc. La ei pe site, produsul apare în continuare ca „disponibil în stoc”. Încă o bilă neagră. Aștept ziua de luni, ca să sun din nou la ei…

20 decembrie. Luni. Intru deja pe ultima sută de metri cu cumpărăturile. Și nu îmi place DELOC chestia asta…

Sun la ei. Pe toate numerele disponibile pe site. Sună ocupat, sunt pus on hold după care mi se închide, mă distrez teribil. Pe la al optulea apel, reușesc să dau de o ființă umană. Îi spun că am o comandă și vreau sa aflu dacă a ajuns produsul în stoc. Îmi spune „da, comanda este dată în revenire (??), vă fac legătura cu consultantul de vânzări”. Un pic de muzică de hold, și… PAC! mi se închide telefonul în nas. Bila neagră numărul patru.

Înjur cu voce tare, și sun iar. După încă vreo 10 apeluri, dau iar de o ființă umană. Alta, sau aceeași, dar mult mai stressată. Care îmi spune „comanda este dată în revenire, va reveni consultantul de vânzări astăzi cu un telefon la dv.”. Asta pe un ton de „ești atât de idiot încât să nu înțelegi ce înseamnă la noi ‘dată în revenire’???”.

OK, aștept…

25 decembrie. Crăciunul a venit, și e pe cale să treacă. Marketonline nu m-a mai sunat. Și nici eu nu îi mai sun. Pentru că dacă sun, am multe să le zic, și puține de bine. Și nu vreau să-mi stric sărbătorile.

Aștept totuși cu mult interes să văd daca sunt în stare măcar să mă sune să mă întrebe dacă mai sunt interesat de comandă. Pentru că nici nu îmi pot imagina că ar fi în stare să o și onoreze…

[ Ca o paranteză, între timp am întrebat despre stocul produsului și la eMag. Cei de acolo au reușit să mă sune în sub o oră, în săptămâna dinaintea Crăciunului, și să îmi spună că produsul va fi disponibil din a doua jumătate a lui ianuarie. Și până la urmă am luat un produs echivalent de la PCGarage, care s-au mișcat absolut excepțional - am făcut comanda pe 22 decembrie dimineața, iar pe 22 seara am ridicat deja produsul de la ei!
Deci... se poate!
A, și să nu uit - cu ocazia asta am prins și reducerea de 10% (pentru plata online cu Mastercard), așa că... am ieșit și mai ieftin! ]

Așa că… din nou stau și aștept service-ul. Tot e bine, că măcar acum am apă de băut!