Out of Place, Out of Time…
Am reușit să ajung câteva zile pe litoral. Și într-o seară, plimbându-mă (sau, mai exact, căutând ceva de mâncare 
), am auzit ceva… neașteptat. Un flaut, cântând „Valurile Dunării”. M-am apropiat, și m-am oprit câteva momente. Cât să ascult, și să fac o poză.
Când melodia s-a terminat, am vorbit un pic cu cel care cânta. Care mi-a spus că „e păcat de o melodie așa frumoasă, că o strică ăștia cu zgomotul” (referindu-se la diversele boxe care urlau în jur), și că „aici mergea mai bine o manea, sau un house”.
Din păcate, nu am putut să îl contrazic. Dacă vă uitați în poză, lângă el era pustiu…
Mihai Maruseac Said,
July 28, 2009 @ 5:29
Din păcate, peste tot muzica clasică este privită cu aversiune.
delziz Said,
October 3, 2009 @ 23:13
domnul e din craiova. a stat destul timp in franta. acum cateva zile a avut un mic incident si asa l-am cunoscut. e un tip ok, chiar daca e putin ciudat.