Tehnologia asta…

Am avut ocazia să ajung zilele trecute pe la Registrul Comerțului, împreună cu Meekuu. Și cum ne cam plictiseam, ne-am apucat să ne uităm peste umărul celor care depuneau dosare.

Primul șoc ar fi fost dat de momentul în care au apărut în scenă dischetele de 3.5″. Din fericire (?), munca la bugetari m-a învățat că ele sunt „golden standard” în relația cu statul. Și că nu ai nici o șansă să încerci să o convingi pe tanti de la birou să îți accepte aceleași informații pe un suport mai din mileniul acesta (fie el USB stick, CD, DVD, whatever).

Știind cam care este „reliability”-ul dischetelor (merge cam una din 5, și aia doar când e lună plină), ne-am așezat comod și am așteptat să vedem ce urmează.

Nu a durat nici 10 minute până când discheta unei persoane a refuzat să funcționeze. Moment în care tanti1 (cea care trebuia să preia datele de pe dischetă) apelează la colega de birou (tanti2): „Vezi te rog dacă la tine merge”.

Tanti2 întrerupe lucrul, și încearcă să citească discheta. După cum era de așteptat, led-ul unității se aprinde, și stă așa (cine a lucrat cu dischete, știe bine la ce fenomen mă refer 🙂 ). Tanti2 nu are răbdare să aștepte după vreun timeout – întinde mâna, și resetează calculatorul. Pe ecran apare triumfător logo-ul de la „Novell Client for Windows” (is that thing still alive?)

Moment în care începe discuția între tanti1 și persoana care adusese discheta:

„Mai aveți o altă dischetă?”

„Nu”

„Nu am ce să fac – nu vă pot lua datele”

„Păi și eu ce fac? Mai fac un drum??”

„Păi eu ce să vă fac? E discheta cu viruși (!!). Uitați, colegei mele i-a stins calculatorul (!!!!!!). La mine nu l-a stins, că la mine a mers antivirusul mai bine (!!!!)”

Eu mă întorc cu spatele, ca să nu se vadă pe fața mea reacția. Meekuu mă bate împăciuitor pe umăr, cu o privire de genul „da, fiule, știu prin ce treci…”

Sincer, nu am nimic cu cele două tanti de la birou. Nu este job-ul lor să aibă cunoștințe de IT, sau să dea explicații tehnice. În schimb, nu pot să nu mă gândesc la cei care au implementat sistemul informatic respectiv (care sunt gata să bag mâna în foc că a costat câteva milioane de euro), folosind niște tehnologii de acum 20 de ani. După principiul „de ce să faci ceva care să funcționeze bine 5 ani, când poți să mai câștigi un contract cu statul peste 6 luni, pentru <upgrade-ul sistemului informatic>?”

8 Comments »

  1. noru Said,

    July 10, 2009 @ 20:01

    Prima mea reactie citind acest post a fost : nu cred ma, nu cred !
    A doua a fost : cum pana mea nu ai nimic cu tantiile alea ? Daca lucrezi cu dischete si nu merg, nu merg! Dar nu minti populatia in fata ca are virusi, etc!!!

  2. bogd Said,

    July 10, 2009 @ 20:15

    @noru: Hai să reformulez – cele 2 tanti nu m-au dezamăgit, pentru că oricum nu mă așteptam la foarte mult 🙂 Sunt venit de la Orange unde „se demagnetizează SIM-urile”, așa că…. 🙂

    Recunosc că am și eu o problemă (MARE!) cu cei care vorbesc fără să aibă habar ce spun, dar… asta e o altă discuție, pentru altă ocazie 🙂

  3. nexus Said,

    July 10, 2009 @ 22:29

    Tata are, saracul, tangenta cu aceleasi tanti – scoate datele din program pe un stick, copiaza datele pe dischete (plural – da) si merge cu mare grija cu tot “snopul” sa nu le apuce “demagnetizatul”…

    Asta inseamna la noi “informatizarea”…

  4. Mihai Maruseac Said,

    July 11, 2009 @ 6:00

    Hmm, asta îmi aminteşte de cum se lucra la mama la servici acum câţiva ani. Din fericire, se lucra cu dischetele în circuit închis (5 grupuri de 4 birouri şi foarte puţine comunicaţii între grupuri – cam de 2 ori pe lună). Aşa că, în momentul în care unul din grupuri a fost ceva mai perceptiv la noile tehnologii s-a putut trece uşor la folosirea stick-urilor usb. Desigur, încă se mai folosesc dischete (şi Norton Commander cu Win 95) dar extrem de rar (când trebuie trimise nişte date la Casă :P)

  5. Diana Said,

    July 11, 2009 @ 10:22

    Dap .. haios si trist in acelasi timp, mai ales ca anul trecut nu testau dischetele, se uitau la dosar daca o contine si pe urma aruncau tot peste vrafurile de dosare!

  6. Big Lazy Sysadmin » Prin instituțiile statului Said,

    July 13, 2009 @ 23:23

    […] ar trebui să amintesc și de celelalte “momente de aur” din instituția cu pricina. Bogdan a postat deja articolul, la mine a stat în draft 2-3 zile din diverse […]

  7. Programare Sociala Said,

    September 4, 2009 @ 15:14

    Știu că mai nou se acceptă și informațiile stocate pe flash USB.
    În plus, anumite declarații către ANAF și alte instituții ale statului pot fi transmise și electronic, dar toți agenții au nevoie de un certificat de securitate emis de un 3rd party autorizat. Costa cam 100 euroi un certificat.

  8. bogd Said,

    September 4, 2009 @ 15:48

    @Programare sociala: am văzut și eu afișele de pe pereți, dar tu ai văzut vreodată acel certificat digital? Pentru că și eu am văzut afișele, și eu am zis ”WOW! Uite că se poate!”, dar… când am încercat să aflu cum și de unde se poate obține certificatul, toată lumea ridica din umeri. Nimeni nu știa nimic, și nimeni nu auzise nimic.

    Iar referitor la stick USB – ai curajul să te duci cu datele DOAR pe stick USB la ei? Eu bag mâna în foc că dacă încerci, în 4 cazuri din 5 te vor trimite înapoi după dischetă. Fie pentru că habar nu au să lucreze cu stick-ul, fie pentru că programul ia datele automat de pe a:\ și nu pot (din motive de program sau de pebkac) să îl convingă să le ia de altundeva.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment