UberGeek

Citeam un articol despre un sistem care permite datelor trimise electronic să „dispară” (sau, mai degrabă, să devină inaccesibile) după o perioadă de timp.

Sistemul pare chiar interesant (citiți pagina oficială a lui pentru detalii – practic cheia de criptare este sparta in multe bucati, si trimisă într-un sistem P2P. Unde… dispare în timp ). Sau, pentru și mai multe detalii, citiți direct documentul tehnic [PDF] . Și da, autorul principal este o româncă.

Revenind totuși la articolul din Cotidianul, nu pot să nu comentez – parcă unele cuvinte ar fi fost bine să rămână în engleză…

• “În plus, conceptul de “cloud computing” (informatică în nori) lua avânt semnificativ”
  
• “ păstrarea confidenţialităţii datelor stocate în norii informatici”
• “utilizatorii nu pot să spună unde, cum şi pentru cât timp datele lor sunt stocate în aceşti nori.”
• “încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra unui anumit aspect al datelor lor stocate în nori sau în web”
• “am început să lucrez la probleme legate de migrarea către norii informatici.”

Am reușit să ajung câteva zile pe litoral. Și într-o seară, plimbându-mă (sau, mai exact, căutând ceva de mâncare ), am auzit ceva… neașteptat. Un flaut, cântând „Valurile Dunării”. M-am apropiat, și m-am oprit câteva momente. Cât să ascult, și să fac o poză.

Când melodia s-a terminat, am vorbit un pic cu cel care cânta. Care mi-a spus că „e păcat de o melodie așa frumoasă, că o strică ăștia cu zgomotul” (referindu-se la diversele boxe care urlau în jur), și că „aici mergea mai bine o manea, sau un house”.

Din păcate, nu am putut să îl contrazic. Dacă vă uitați în poză, lângă el era pustiu…

Un filmuleț de 8 minute care spune așa de multe…

Credits go to andreib

DD-WRT este unul din cele mai populare firmware-uri open-source folosite de routere. Ei bine, se pare că build-urile recente au fost afectate de o vulnerabilitate destul de gravă.

Practic este suficient un HTTP request care să treacă prin router pentru a permite… remote command execution pe echipament. Ca root (!).

Detalii despre vulnerabilitate aici și aici .

The 10 Geekiest Pieces of Furniture in the Universe

Credits go to alexJ.

And while we’re on that note… clickety and click for some more geek-related stuff. Be afraid, be VERY afraid of that second click… >:)

Nu, nu vă bucurați chiar așa de tare – nu sunt poze cu blonde

În schimb, este o serie de teste care mi s-au părut extrem de interesante. Atât testele în sine, cât și folosirea foarte inspirată a tehnologiei.

Credits go to Meekuu. Pe care recunosc că inițial l-am bănuit de vreo farsă, și am ținut boxele închise. Nu faceți ca mine, că testul chiar e pe bune, și aveți absolută nevoie de sunet pentru el

Am avut ocazia să ajung zilele trecute pe la Registrul Comerțului, împreună cu Meekuu. Și cum ne cam plictiseam, ne-am apucat să ne uităm peste umărul celor care depuneau dosare.

Primul șoc ar fi fost dat de momentul în care au apărut în scenă dischetele de 3.5″. Din fericire (?), munca la bugetari m-a învățat că ele sunt „golden standard” în relația cu statul. Și că nu ai nici o șansă să încerci să o convingi pe tanti de la birou să îți accepte aceleași informații pe un suport mai din mileniul acesta (fie el USB stick, CD, DVD, whatever).

Știind cam care este „reliability”-ul dischetelor (merge cam una din 5, și aia doar când e lună plină), ne-am așezat comod și am așteptat să vedem ce urmează.

Nu a durat nici 10 minute până când discheta unei persoane a refuzat să funcționeze. Moment în care tanti1 (cea care trebuia să preia datele de pe dischetă) apelează la colega de birou (tanti2): „Vezi te rog dacă la tine merge”.

Tanti2 întrerupe lucrul, și încearcă să citească discheta. După cum era de așteptat, led-ul unității se aprinde, și stă așa (cine a lucrat cu dischete, știe bine la ce fenomen mă refer ). Tanti2 nu are răbdare să aștepte după vreun timeout – întinde mâna, și resetează calculatorul. Pe ecran apare triumfător logo-ul de la „Novell Client for Windows” (is that thing still alive?)

Moment în care începe discuția între tanti1 și persoana care adusese discheta:

„Mai aveți o altă dischetă?”

„Nu”

„Nu am ce să fac – nu vă pot lua datele”

„Păi și eu ce fac? Mai fac un drum??”

„Păi eu ce să vă fac? E discheta cu viruși (!!). Uitați, colegei mele i-a stins calculatorul (!!!!!!). La mine nu l-a stins, că la mine a mers antivirusul mai bine (!!!!)”

Eu mă întorc cu spatele, ca să nu se vadă pe fața mea reacția. Meekuu mă bate împăciuitor pe umăr, cu o privire de genul „da, fiule, știu prin ce treci…”

Sincer, nu am nimic cu cele două tanti de la birou. Nu este job-ul lor să aibă cunoștințe de IT, sau să dea explicații tehnice. În schimb, nu pot să nu mă gândesc la cei care au implementat sistemul informatic respectiv (care sunt gata să bag mâna în foc că a costat câteva milioane de euro), folosind niște tehnologii de acum 20 de ani. După principiul „de ce să faci ceva care să funcționeze bine 5 ani, când poți să mai câștigi un contract cu statul peste 6 luni, pentru <upgrade-ul sistemului informatic>?”

Ce bine e să mai citești presa de specialitate… Am aflat din XtremPC că seria Monkey Island va fi reînviată cu ajutorul celor de la Telltale Games.

Deci… avem așa:

1. O franciză cu mare greutate în lumea jocurilor adventure (OK, probabil cei care își aduc aminte de Monkey Island sunt ceva mai… maturi, dar ce e rău în asta? )
2. O firmă care a demonstrat că un adventure poate avea succes chiar și în ziua de azi (mă refer aici la Sam&Max Episodes). Și, mai mult, a demonstrat că un joc episodic poate avea succes, cu condiția să fie respectate datele de lansare (hint-hint, Valve ).

Căutând astăzi pe ‘Net, constat că…. primul episod a apărut din 7 iulie! Ținând cont că este și vacanță, sunt foarte mari șanse să devină unul din puținele jocuri pe care le-am cumpărat la viața mea

O firmă japoneză a creat un sistem de supraveghere permanentă a angajaților. Nu sunt chiar zgărzi de monitorizare, dar nici prea departe de asta nu suntem

Oamenii ăștia chiar nu știu că se poate pierde cel puțin la fel de bine timpul și fără să te deplasezi? De exemplu, eu acum stau la birou, și updatez blog-ul (notă în caz că șeful meu dă pe aici: oficial, sunt în pauza de masă! )

În urmă cu câteva zile, Cisco a anunțat o serie de noi certificări:

• CCNP Wireless (disponibilă începând cu 24 iulie 2009). O certificare menită să astupe spațiul rămas liber între CCNA Wireless și CCIE Wireless
• DC Unified Computing Design Specialist, DC Unified Computing Support Specialist (disponibile la sfârșitul lui 2009). Certificări de „data center specialist”.
• Cisco Certified Architect (disponibilă începând cu ianuarie 2010).

Eu unul nu văd foarte clar scopul ultimei certificări. Este clar că este răspunsul Cisco la MCA, dar oare e o idee bună introducerea unei certificări care are ca prerequisite CCDE (!) în condițiile în care (până acum cel puțin) CCDE nu a fost tocmai… un succes răsunător?

Oricum, văd că noile certificări apar deja în lista oficială de la Cisco, deci „e pe bune” . Așteptăm cu interes să vedem ce urmează