Sistemul medical in Romania si Japonia

Apropos de post-ul meu de mai devreme, și de toată isteria mediatică apărută pe marginea cazului de la Slatina:

Un bărbat din Japonia a murit după ce 14 (da, ați citit bine, paisprezece!!) spitale au refuzat internarea lui.

Mai mult:

More than 14,000 emergency patients were rejected at least three times by Japanese hospitals before getting treatment in 2007, the latest government survey showed.In the worst case, a woman in her 70s with a breathing problem was rejected 49 times in Tokyo.

Diferența dintre noi și japonezi? Ei sunt fraieri și dau vina pe „lack of specialists, equipment and staff”, și „a shortage of doctors”. Noi am găsit rapid vinovații – medicii (deh, dacă zici că „lipsa de medici/dotare e problema” riști să fie vreun ziarist care să te întrebe „da’ de ce pleacă medicii? Și unde s-au dus banii dați pentru dotarea spitalelor??”).

Soluția japonezilor:

Masuzoe urged the development of a community-wide support system to ease the burden on hospitals. The government also announced plans to increase the number of doctors and improve coordination among ambulances, emergency call centers and hospitals.

Soluția noastră: desfacerea contractului de muncă al medicului. Că și așa sunt prea mulți medici prin spitale. Fix ca în bancul cu vâslașul (deloc surprinzător, bancul e tot cu japonezi 😛 ).

Înapoiați rău de tot japonezii ăștia, dom’le…

8 Comments »

  1. Life Tester Said,

    February 13, 2009 @ 23:32

    (ce template nou ai 🙂 )

    hai nu intinde coarda, rolul spitalului e sa-l primeasca (si vindece) nu sa-l lase sa moara

    tu daca ai avea ruterele inabusite de torenti, ce i-ai face unuia de se plange ca n’are access la email? i-ai inchide portul in nas? :p (ori i-ai purica putin pe cei care sunt deja in sistem si torrent-esc?)

  2. bogd Said,

    February 14, 2009 @ 11:00

    Absolut de acord – rolul spitalului este să îl primească. Am zis eu altceva?

    Problema (la ei, ca și la noi) este că au existat cazuri în care nu s-a putut. Atenție! Mă leg de cazurile în care nu s-a _putut_ realiza internarea, din motive obiective! Vezi cazul cardiologului care a refuzat internarea unui pacient pentru că avea deja câte 2 pacienți într-un pat.

    Diferența între ei și noi este că ei își dau seama că sistemul are niște probleme, și propun soluții concrete. Noi dăm vina pe medici, că e mai simplu.

    În analogia ta, cei care „sunt deja în sistem si torrent-esc” ar fi pacienții deja internați. Să înțeleg că soluția propusă de tine este să mai dăm afară din pacienții din spitale? Indiferent dacă s-au făcut bine sau nu?

    Îți propun și eu o analogie: ai o rețea prost construită, care e înăbușită de prea mult trafic. Ca urmare, traficul „mission-critical” nu mai poate ajunge la destinație.
    -soluția japoneză: creștem lățimea de bandă disponibilă, și aplicăm soluții de QoS
    -soluția românească: concediem adminu’ de rețea (care nu a avut nici un amestec în design-ul rețelei, și nu el a mânărit licitația pentru implementare)

    E mai clar acum?

    [ LE: Încă o dată, vreau să fie foarte clar: sunt perfect conștient că medicii nu sunt perfecți. Dar nu pot accepta ceea ce se întâmplă mai nou în presă, unde medicii sunt blamați în grup pentru toate problemele sistemului sanitar.

    O pacientă a venit la spital. I s-a spus că nu poate fi internată pentru că sunt deja câte 2 pacienți în pat. Concluzia? Medicul e de vină (?!)

    Un ginecolog a plecat acasă după 36 de ore petrecute în spital. Era singurul medic de acolo, deci nu avea cine să îi ia locul. Cât timp el era plecat, o pacientă a făcut infarct. S-a întors în spital, a resuscitat-o, dar fără succes. Concluzia? Medicul e de vină!!

    Nu neg că există probleme și în rândul medicilor (și există, la fel ca în orice meserie, oameni nedemni de titlul pe care îl poartă). Dar de aici și până la blamarea lor colectivă este cale lungă. Mult prea lungă pentru a o putea accepta… ]

  3. Life Tester Said,

    February 16, 2009 @ 23:17

    (in caz de probleme) intr-o retea / ISP ii zbori instant pe cei care (in ordinea numerelor de pe tricou)

    1. au “proven” track record in tampenii (ddos, spam, torrent, etc)
    2. consuma mai mult decat platesc
    3. sunt mai putin profitabili (decat cel care se plinge de probleme)

    dupa cum cred ca stii deja, 20% din clienti iti aduc 80% din profituri (corolar: 20% din clienti iti consuma 80% din resurse) [principiul Pareto aplicat in IT :-]

    algoritmul de mai sus nu se poate aplica integral la spitale, DAR ii poti trimite la plimbare pe care care nu sunt intr-o stare critica (si au pat in spital), ori pe cei care arata semne de insanatosire (si s-ar putea descurca in afara spitalului), DACA tie la poarta iti MOR oameni (ori sunt in situatie critica si vad coasa)

    QoS at the next level 🙂

  4. bogd Said,

    February 16, 2009 @ 23:46

    Ai perfectă dreptate. Și sunt 100% de acord cu tine – în ceea ce privește soluția IT.

    Din păcate, în medicină nu poți face asta. În medicină nu poți aplica astfel de soluții radicale (unul din motivele pentru care prefer IT-ul, BTW 🙂 ).

    De ce? Păi hai să vedem – dai pacientul (de multe ori un caz social, care nu este „într-o stare critică”, dar nici nu are unde să se ducă) afară din spital. Rezultat? Te trezești cu știri în presă – „pacient în vârstă de 70 de ani stă la poarta spitalului, și nu este primit”. Sau dacă mai e și frig afară, te trezești că moare ăla de frig (sau de foame), și iar ajungi la știri („pacient dat afară din spital, a murit la poartă”). *

    Mai mult – ghici care sunt pacienții care „consumă mai mult decât plătesc”? Pensionari, oameni peste 70 de ani, cu patologie multiplă și bani puțini. Ce facem? Îi dăm pe toți afară, și internăm doar oameni de afaceri tineri? Și uite așa ajungem din nou la importanta componentă socială a sistemului sanitar, și la faptul că sistemul sanitar este o piață _atipică_ (după cum îmi spunea, pe bună dreptate, un doctor de la CAS). O piață unde nu se pot aplica nici legea cererii și ofertei, nici principiul maximizării profitului.

    [ *Dacă vrea cineva să menționeze secțiile de cronici ca o soluție la problemă, don’t bother – sunt MULT prea subdimensionate pentru a putea prelua toți pacienții de acest gen.]

    Deci echivalentele soluțiilor din IT ar fi:
    1. dăm afară pe cei care se îmbolnăvesc mai des (maxim o gripă pe an și un picior rupt la doi ani – restul nu mai tratăm! 😛 )
    2. dăm afară oamenii în vârstă, cu multe boli, care au nevoie de multe tratamente (consumă mult), dar au pensie mică (deci plătesc puțin la CAS)
    3. internăm doar tineri oameni de afaceri, care se tratează ușor (naibii, la o anumită vârstă oamenii se vindecă mai repede dacă _nu_ iau medicamente 🙂 ), și îi jumulim cât putem, că sunt profitabili.

    Trebuie să recunoști că echivalarea… nu prea merge 🙂

  5. Life Tester Said,

    February 17, 2009 @ 8:37

    pe de alta parte, de la o anumita “vechime”, oricat ai repara trabantul tot cad cartoanele de pe el…

    dar, ca sa merg pe ideea ta, daca X nu are unde sta/manca, asta nu e treaba spitalului; sunt centre sociale pt asa ceva (full as well); spitalul e sa-l “lipeasca” pe om la loc, nu sa-i dea acoperis/de mancare

    spitalele publice trebuie sa se uite la om (nu la punga) si sa rezolve urgentele (nu sa-i lase sa moara),

    spitalele private isi cam pot rescrie propriul cod de functionare. daca nu platesti, nu itri. easy

    anyway, situatia spitalelor e trista; dar si mai trist este diferenta tehnologica intre the-real-world si spital; se pot face multe, se puteau face multe, (dar cum am mai scris si despre depesa aceea adresata ministrului): au avut 20 de ani (gee, ce zboara vremea) sa faca greve si sa ceara conditii mai bune de munca (nu salarizare), dar n-au facut-o, asa ca SFTU

    multi medici tineri prefera sa-si faca rezidentiatul si sa se care. de ce? pt ca mai toata lumea se cara. nu are legatura directa cu faptul ca salarizarea e mai proasta decat in alte “ramuri”, emigrarea a fost mult vreme singura cale de afirmare pt absolventii tineri

    un tanar va prefera (mai mereu) sa lucreze la o firma mare / state-of-the-art pe un salariu mai mic si sa invete, decat sa adune diamante la salar intr-o spelunca (indeed, your mileage may vary 🙂

  6. bogd Said,

    February 17, 2009 @ 17:10

    dar, ca sa merg pe ideea ta, daca X nu are unde sta/manca, asta nu e treaba spitalului; sunt centre sociale pt asa ceva (full as well); spitalul e sa-l “lipeasca” pe om la loc, nu sa-i dea acoperis/de mancare

    ABSOLUT de acord! Numai că, vezi tu… nu toată lumea vede lucrurile așa (vezi exemplele mele de mai sus).

    au avut 20 de ani (gee, ce zboara vremea) sa faca greve si sa ceara conditii mai bune de munca (nu salarizare), dar n-au facut-o, asa ca SFTU

    Este foarte greu să faci o grevă ca medic. Pentru că dacă ești om, îți este foarte greu să te uiți la cel care vine la tine pentru că _suferă_ și să îi spui „îmi pare rău – sunt în grevă, nu ești urgență, nu te tratez”.
    Condiții mai bune de muncă s-au tot cerut – dar din păcate doctorii nu sunt mineri, să pună mâna pe ciomag și să iasă la bătaie. Ca urmare, cu grevele „timide” din sistemul sanitar („timide” din motivele menționate mai sus) nu s-a rezolvat nimic.

    multi medici tineri prefera sa-si faca rezidentiatul si sa se care. de ce? pt ca mai toata lumea se cara. nu are legatura directa cu faptul ca salarizarea e mai proasta decat in alte “ramuri”, emigrarea a fost mult vreme singura cale de afirmare pt absolventii tineri

    Din nou sunt de acord. Și dotarea, și posibilitățile de afirmare au jucat un rol important. Nu este vorba doar de salariu (dacă am dat cumva altă impresie, scuzele mele!). După cum spuneai și tu, degeaba ești plătit regește dacă nu îți poți face meseria. Degeaba ai bani de cărți și congrese din care să înveți cele mai noi tratamente, dacă ajungi înapoi acasă și constați că farmacia spitalului n-are un antibiotic sau o aspirină.

    Ar mai fi multe de zis – de exemplu faptul că spitalele private (menționate destul de des ca o alternativă) nu pot în nici o țară să asigure urgențele cu adevărat grave. Pentru că dacă a dat trenu’ peste tine și te-a făcut zob, nu prea mai ești în stare să scoți cardul de credit la intrare. Și consumi o cantitate _enormă_ de resurse numai până să apuci să deschizi ochii…

  7. Life Tester Said,

    February 17, 2009 @ 21:49

    the silver bullet: fiecare doctor bun, dupa ce pune pe picioare cate un pacient (ori il ajuta in vreun fel de obliga pacientul moral, gen venit de acasa cand nu este in garda, stat peste program neplatit, samd) ar tb sa solicite de la pacient o carte de vizita / numar mobil / email cu mentiunea: “eu imi fac meseria foarte greu, din cauza unor nenoriciti din spitalul asta, din judet/sector, din guvern; as aprecia daca atunci cand ma hotarasc sa le tin piept public sa mi te alaturi trup si suflet asa cum am facut-o si eu pentru tine acum”

    (enforcing commitment) “esti de acord sa te contactez si sa-mi fii alaturi in aceasta cauza?”: “da” / “nu”

    how about that? 🙂

  8. Revenind la Japonezi | Enciclopedie de imprumut Said,

    December 2, 2010 @ 4:44

    […] unui comentariu de la Diana, am ajuns, prin intermediul lui la un articol care da mai multe amanunte despre […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment