Lanțuri de biciclete
Am fost și aici. Și a fost… interesant. Măcar prin ideea promovată – aceea de „mai lasă naibii mașina acasă, că orașul ăsta e sufocat cu totul”.
Un eveniment destul de bine organizat. Am văzut și presa (vedeți mai jos 
), și poliția (care a oprit traficul pentru noi), și o salvare care a stat pregătită (din fericire nu a fost nevoie de ea). Din păcate, evenimentul a suferit foarte mult la capitolul „promovare” – dacă nu îmi trimitea un amic un link, nu aveam nici o șansă să aud de el. Iar dată fiind combinația dintre ploaia de ieri și promovarea slabă, nu mă miră prea mult faptul că din cei cca. 200 de oameni așteptați s-au prezentat doar 30-40… 
Am mai avut parte de o surpriză… plăcută și nu prea 
. Pe traseul concursului, am trecut la un moment dat pe lângă un grup măricel de oameni. Surpriza plăcută a fost că oamenii ne-au aplaudat și ne-au încurajat. Cea neplăcută a venit la întoarcere, când am trecut din nou pe lângă ei. Și am constatat că vorbeau în engleză…
Dacă vă întrebați de ce consider acest lucru o surpriză neplăcută, citiți aici.