UberGeek

Duminică. Ora 8:21. Dormeam. (în ultima vreme am prins un obicei foarte prost – să dorm de la 1 la 9, sau de la 2 la 10). Visez că mi-a picat curentul, și a început să piuie UPS-ul. Deschid ochii, și îmi dau seama că nu e doar un vis.

„Dă-l naibii – iar a intrat tensiunea sub 180V. Își revine în câteva secunde”
[după 30 de secunde] „Ceva e în neregulă…”

Aprind lumina – bineînțeles, nu se aprinde deloc.

„Dă-l naibii – opresc UPS-ul, și mă culc la loc”
„Oprește-l tu, că ai calculatorul pe standby. Și write-back caching activat pe HDD-uri. Te riști?”
„Hmmm… Pornesc calculatorul, îl dau pe hibernate, închid tot”

Zis și făcut – mă îndrept spre calculator, și dau să îl pornesc. Moment în care UPS-ul își dă duhul complet (probabil la pornire calculatorul a încercat să tragă mai mult curent decât a putut duce bateria, și s-a activat protecția de suprasarcină).

Înjur în gând, și ciulesc urechea. Aud liftul mergând. Ies pe scară, văd că lumina este aprinsă. Îmi dau seama că este doar la mine problema, și înjur din nou. Bănuind că s-a ars siguranța de pe scară (unde nu m-aș băga nici dacă aș avea cu ce să o înlocuiesc – cât timp le plătesc curentul, aia e pe teritoriul lor ), pun mâna pe telefon.

Ora 8:59. Revine curentul. Sau, mai exact, sughite de 3 ori, se mai dă de 2 ori peste cap, și până la urmă revine. Mă bucur, și pornesc calculatorul. Ocazie cu care Vista îmi face o surpriză EXTREM de plăcută – nu știu cum naiba face, dar își revine ca din hibernate*, cu toate programele mele pornite.

Ora 09:00. Îmi sună telefonul. Echipa de la RENEL, care mă întreabă dacă mi-a revenit curentul. Le zic că e OK, și le mulțumesc.

Ora 09:02. Curentul pică din nou. Zic „lasă, că își revine repede”.

Ora 09:03. Curentul încă nu și-a revenit. Pun mâna pe telefon, sperând să găsesc vreo modalitate de a prinde echipa înainte să plece. Ca să nu mai aștept încă o oră până vin alții

Ora 09:04. Cât timp ascultam IVR-ul („robotul”, dacă vreți ) de la RENEL, curentul revine.

Ora 09:06. Măsor tensiunea. 222V. N-am văzut așa ceva în ultimul an! (excepție făcând cei 280V de acum vreo 2 zile )

Ora 10:25. 217V. Sper să o și țină așa…

All in all, azi am avut 2 surprize plăcute. Una de la RENEL (care a remediat rapid defecțiunea, și mi-a mai dat câțiva volți – așa, de la nașu’ mare ). Și a doua de la Vista.

[ *De ce zic de Vista? Pentru că eu întotdeauna (și în XP, și în Vista) pun calculatorul în standby (STR-Suspend To RAM). Și sunt convins că și aseară am făcut același lucru. Totuși, sistemul s-a comportat ca și când ar fi fost în hibernate (STD-Suspend to Disk). Oare Vista salvează de fiecare dată starea sistemului și pe disc? Dacă da, se explică de ce intrarea în standby durează semnificativ mai mult decât în XP (4GB de scris pe disc durează...). Mai fac niște experimente după ce scap de examene, și mai vedem ]

… în forță!

Stăteam și citeam. La lumina becului. În urmă cu 5 minute, luminozitatea becului a crescut brusc. Atât de mult, încât am sărit ca ars, și m-am dus direct la priză, ca să măsor tensiunea (și vedeam aparatele scoțând fum, din cauza tensiunii de 380V. Cu un mesaj care apare brusc pe televizor – „ei, fraiere, te-ai plâns că e tensiunea prea mică. Ia să vedem, acu’ îți place?” ).

Ei bine, nu a fost așa. Sau nu chiar. După LUNI DE ZILE (practic aproape un an) în care rar am văzut valoare peste 200V, acum am 250V. Chiar 256 pe alocuri, motiv pentru care UPS-ul a intrat pe „lower voltage”.

Pe de o parte, mă bucur. Este incredibil – becurile luminează, cuptorul cu microunde nu mai stă 10 minute ca să încălzesc un nenorocit de ceai, etc. A reînceput să funcționeze și lumina din bucătărie (o lampă fluorescentă care este în grevă de LUNI DE ZILE – ghiciți de ce?). Dar pe de altă parte, mi-e și frică să mă gândesc la ce se va întâmpla mâine dimineață (știind din experiență că peste noapte scade consumul, și tensiunea crește cu vreo 20-30V). Nu pot decât să sper că băieții de la RENEL au oarecare sisteme de monitorizare, și nu mă voi trezi cu 300V la priză.

Oricum… țineți-mi pumnii! Dacă nu ne mai vedem câteva săptămâni, știți ce-am pățit

[ Update, dupa 10 minute: Am 280V. VĂ ROG, nu-mi urați „la mai mare”!!! ]

Nu știu ce s-a întâmplat, dar astăzi am avut o tensiune mai bună la priză („mai bună” însemnând în cazul meu „peste 175V, cât să nu intre UPS-ul pe baterii” – nu vă imaginați că s-a atins vreun moment tensiunea pe care ar fi trebuit să o primesc CONFORM CONTRACTULUI!

Vreau să cred că în urma sesizării cei de la RENEL chiar au făcut ceva (deși mult mai probabil este vorba doar de faptul că azi a fost mai puțin cald decât ieri ).

Între timp, am găsit și cablul de la UPS, am învățat și cum se pot instala drivere nesemnate în Vista x64… (nu am serială pe placa de bază, iar driver-ul pentru adaptorul USB-serial nu este semnat ). Și am obținut de la UPS-ul meu următorul grafic.

Graficul este obținut prin măsurători realizate la interval de 60 de secunde. Sus de tot este tensiunea nominală, iar linia orizontală roșie este limita sub care tensiunea NU AR TREBUI SĂ SCADĂ nici un moment (230V-10%, conform normelor de furnizare a energiei electrice). Vă las pe voi să decideți dacă e bine așa sau nu. Și după ce v-ați decis, gândiți-vă că ieri am ajuns și la 165V!

A venit echipa. Cum “care echipa”? Echipa de la RENEL!

Le explic care e problema (tensiune scăzută). Îmi cer să vadă cu ce am măsurat. Scot voltmetrul, și îl înfig în priză. 184-186V.

Scoate unul din ei o jucărie cu câteva LED-uri – „ăsta arată 220V” („arată” însemnând că se aprinseseră LED-urile până în dreptul semnului de 220. Nu comentez despre cât de precisă era jucăria).

Apreciez totuși faptul că oamenii nu au zis „la noi arată bine”. Au împrumutat voltmetrul meu (!!!), și au măsurat fazele. 2 faze aveau 202V, a 3-a 180. Vă las să ghiciți care era a mea…

Ei încep să îmi explice faptul că e consumul crescut din cauza caniculei (punându-mă inclusiv să pun mâna pe firele roșii, să văd că sunt calde – moment în care mi-am adus aminte de bancul cu electricienii de pe stâlp ). Eu le zic că sunt de acord, că dimineața am 202-203V. Dar la 180 e deja prea puțin, și ar fi cazul să găsească o soluție. Ei îmi explică faptul că dacă duc acum tensiunea la 200V, dimineața va fi 250V (am oarecare îndoieli, pentru că de când sunt aici n-am avut peste 210V). Și așa mai departe.

Trec peste formularea lor cu „tot ce este peste 200V e bine” (-10% din 230 e pe undeva pe la 207, dacă nu mă înșel eu. Nu de alta, dar între 200 și 207 UPS-ul a intrat deja pe voltage boost, și mă clicăie la cap). Și ajung la „noi anunțăm mai departe, dar dacă vine cineva să măsoare, va veni dimineața, și atunci tensiunea va fi bună” (no shit, sherlock? De ce crezi că e a doua oară când vă sun SEARA???)

Aștept cu interes să văd ce se întâmplă mâine… Mi se pare totuși incredibil faptul că echipa Electrica nu are NICI UN INSTRUMENT de măsurare exactă a tensiunii!

[LE. Ora 22, la 2 ore după plecarea echipei. Un nou record! Am 170V pe priză, și UPS-ul deja refuză să mai iasă de pe baterie. Dacă știți cum face un UPS pe baterie, vă dați seama ușor cam care e starea mea de spirit în momentul actual ]

[ELE. După încă 10 minute - 165V (valorile pe care vi le spun aici sunt susținute minim câteva secunde, nu se datorează faptului că am mișcat eu voltmetrul!). Aștept cu interes să văd cât mai ține UPS-ul, și mă mir că switch-urile RDS încă mai transportă trafic... ]

[Finalul. A doua zi dimineață. Am fost nevoit să îmi întrerup brusc sesiunea de navigare (și editare ) de ieri, în momentul în care UPS-ul m-a anunțat că i se termină bateria. Căderile de tensiune au fost atât de multe și de dese, încât au reușit să îl termine și pe el (el având 1KVA). ]

Continuăm povestea aventurilor mele cu RENEL… Vă spuneam eu că am sunat aseară la ei. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic.

Sun acum din nou (nu întâmplător sun seara – dimineața am 200-205V pe rețea. Doar seara ajunge tensiunea la 180, probabil pentru că toți consumatorii sunt acasă ). Discuția a decurs cam așa:

„Bună ziua, vă sun în legătură cu sesizarea nr. XXXX”
„Au fost colegii, nu v-au găsit acasă” (???)
„Nu vă supărați, AM FOST acasă!”
„Aici scrie ‘abonatul nu răspunde la telefon’” [ OK, recunosc - am avut UN apel nepreluat, de la un „fără număr”. Pe care nu l-am auzit. Am sunat când l-am văzut din nou la RENEL, dar mi s-a zis doar „mai așteptați” ]
„Bun, puteți să îi trimiteți din nou?”
„Sunteți în locație?”
„Da, și voi fi aici toată seara”
„Ce înseamnă ‘toată seara’?”
„Până pe la ora 23”
„Se poate să vină mai târziu”
„Eu tot aici sunt, dar s-ar putea să mai și dorm. Oricum, nu contează – îi aștept”
„OK, aveți numărul de sesizare YYY”

Interesant, nu? Deci – „nu l-am găsit la telefon, nu insistăm. Dracului, dacă insistăm riscăm să ne răspundă, și să mai trebuiască să și muncim!”. Mai mult – „n-a răspuns, nu ne-am deranjat să măsurăm tensiunea aia. Am considerat solicitarea ‘rezolvată’. Vrea să și facem ceva, n-are decât să facă o sesizare nouă!”

Hai să vedem ce se întâmplă mai departe. Le-am dat DOUĂ numere de telefon, ca să nu mai poată zice că nu m-au găsit. (parcă văd că acum o să aud „aaaa, v-am sunat pe celălalt” )

[ urmează probabil ”RENEL III” și ”RENEL Forever”, că oricum nu am cum să mă duc la concurență, nu? Pe asta se bazează și ei ]

Vă mai aduceți aminte poveștile mele cu RENEL-ul? Ei bine, tensiunea mea de la rețea nu a trecut de 210V din ianuarie până acum (cum știu? UPS-ul intră pe „boost voltage” pe la 207-210V. Adică fix acel -10% de care teoretic, conform contractului, NU are voie tensiunea să treacă!). A venit vara, au pornit aparatele de aer condiționat, și… a început UPS-ul să intre pe baterii.

Ce se întâmplă? Am cam 180V și ceva mărunțiș la priză. Sub 190. Pe la 180-185, UPS-ul zice „îmi bag picioarele și în boost și în tot”, și trece pe baterii. Cu piuiturile de rigoare.

Mă decid să sun din nou la RENEL (după ce am găsit un „uite că se poate” pe softpedia ). Sun, mi se dă număr de sesizare (dragul de UPS prinde LA FIX momentul și piuie fix când eram la telefon ), mi se spune „rămâneți în locație”. Era cam 22:30.

Pe la 23:45, sun din nou.

„Nu vă supărați, mai rămân în locație, sau pot să dorm și eu ca omu’?”

„Aaa, durează până la 4 ore rezolvarea – vă vor suna colegii ca să vă întrebe dacă mai doriți verificarea”

Mă uit la telefon – nu știu cum naiba, dar am avut un apel nepreluat de la un „fără număr” la 23:05. Și tensiunea a „revenit” la „normalul” de 195V.

Acum trebuie să aștept dimineața, ca să reiau distracția cu telefoanele. Vă țin la curent cu rezultatele

În ultimele săptămâni am avut de două ori ocazia să ajung în service-ul celor de la Deck (ei fiind importatorul oficial Samsung la noi). Și de fiecare dată am fost foarte plăcut surprins.

Prima dată am zis că este doar o întâmplare. Am mers cu o imprimantă, și am avut parte de o rezolvare rapidă a problemei, și de un sfat corect („sincer, nu se merită să o reparați” . Da, prefer să aud asta decât să dau o grămadă de bani degeaba ).

Mai interesantă este a doua întâmplare. Care a început ieri. Când m-am apucat să îmi reglez monitorul pe înălțime (monitorul fiind un Samsung 960BF, de vreo 2 ani și jumătate ca vârstă, care mi se pare în continuare mai bun decât 3/4 din monitoarele existente la ora actuală pe piață). Și cum reglam eu monitorul, se aude „poc”. Mă înverzesc ușor, și încerc să îl desfac de pe firele lui, ca să văd ce s-a întâmplat. Până să reușesc, piciorul cedează complet sub greutatea panoului LCD.

Ce se întâmplase? Cedase partea metalică (!!!) de la interiorul piciorului de susținere. Care, în etapa 2, trimisese în zbor și plasticul de deasupra.

Ce să fac? Aștept a doua zi (ziua de astăzi, adică). Convins fiind că am șanse mici să se găsească pe undeva piese de schimb pentru un monitor de acum câțiva ani.

Vine și a doua zi. Sun în service, și aflu că EXISTĂ piesele. Acolo, pe stoc. Duc aparatul. Îl las acolo. Mi se spune că s-ar putea ca defectul să nu fie acoperit de garanție. Zic „oricum nu-mi făceam iluzii” (naibii, eu am tras de el, nu?), și plec. Mă întorc după câteva ore, să iau device-ul. Cu un picior nou-nouț. ”Cât mă costă?” ”Nimic!”

OK, haideți să recapitulăm. Venisem acolo cu un monitor cumpărat din altă parte (eMag, în cazul meu). Monitorul avea un picior RUPT, și este destul de greu să susții în service „mă uitam lung la monitor, și el s-a speriat și și-a rupt piciorul. Defect din fabricație, dom’le!”. Cu toate acestea, el a fost reparat ÎN GARANȚIE, și incredibil de repede.

Nu pot să nu îmi aduc aminte de alte service-uri, unde o placă video sau un laptop stau câte 2-3 săptămâni în service, că „nu sunt piese”. Sau de cei de la Fujitsu Siemens, unde le-am arătat o balama care era a doua oară când se gripase într-un an și un pic, și individul de acolo începuse cu „aaaa, laptop-ul are urme de lovitură” (arătând spre colțul laptop-ului, tocit de la purtatul în ghiozdan timp de peste un an).

Recunosc – sunt fan Samsung. De la imprimante și până la monitoare/televizoare LCD, am o părere extrem de bună despre produsele lor (pe 2 monitoare și un televizor LCD, nu am văzut UN SINGUR pixel mort, de nici un fel de culoare). Ei bine, acum cei de la Deck au reușit să mă facă să nu îmi mai fie teamă nici de mersul în service (știți voi, povestea aia cu „degeaba iei produs bun cu 3 ani garanție, că atunci când ai ajuns la noi în service s-a dus naibii tot”).

Ce a pierdut Deck la afacere? Câteva sute de mii de care un alt service m-ar fi jumulit cu cea mai mare plăcere. Ce a câștigat? Un client mulțumit, care va mai cumpăra de la ei pe viitor. Și care le va aduce și alți clienți.

Vă las pe voi să decideți dacă per total au ieșit în câștig sau nu…

Nu este încă nimic oficial, dar… se pare că în curând va apărea un nou track CCIE: Wireless. Beta-ul ar trebui să înceapă din această toamnă, iar testarea efectivă de la începutul lui 2009.

Detalii aici.

[ LE: Și se pare că vor mai apărea o serie de certificări entry-level: CCNA Security, CCNA Wireless, CCNA Voice. 2 dintre ele sunt deja listate „oficial” pe site-ul Cisco, iar a 3-a pare și ea destul de sigură.

Credits go to AlexJ for the tip ]

Un pic mai devreme vă povesteam peripeţiile mele cu PCGarage-ul. Iată continuarea.

Astăzi de dimineaţă le-am dat un mesaj. În care le spuneam că anulez comanda, şi îi invitam să citească aici motivele.

Va rog anulati comanda. Nu mi se pare normal sa fiu plimbat degeaba pe drum, iar cand ajung la sediul dv. sa fiu tratat cu nesimtire.

Daca doriti sa aflati la ce anume ma refer, cititi aici: http://ubergeek.ro/2008/06/13/pcgarage-clientul-nostru-prostul-nostru/

Sincer sa fiu, imi pare rau pentru incident – pana acum avusesem o parere buna despre PCGarage, si am cumparat de multe ori de aici. Pacat ca este nevoie de o singura persoana pentru a strica o impresie buna cladita in timp indelungat.

Un amic îmi spunea că ar fi trebuit să îi las să trimită produsul până la mine la uşă, după care să îi spun curierului “Îmi pare rău, programul meu s-a terminat! Du-o înapoi!”. Şi recunosc că am fost tentat să procedez aşa. Dar până la urmă am preferat varianta civilizată.

Au trecut doar vreo 2 ore (şi câteva hit-uri pe post-ul respectiv de la un IP care am o bănuială că le aparţinea), şi sunt sunat de reprezentantul de vânzări (cel care se ocupase de comanda mea). Comentariile îmi aparţin

“Bună ziua, vă sun de la PCGarage”
“Bună ziua”
“Am înţeles că nu aţi ridicat placa video vineri, aşa cum stabilisem” [Well... dacă o ridicam, mai anulam comanda? Sau mai aveam noi doi această frumoasă discuţie telefonică? ]
“Nu, şi am făcut şi un drum degeaba”
“De fapt, placa venise la noi… “ [ Pauză scurtă, în care eu îmi adun falca de la nivelul podelei ]
“…dar fusese desigilată, şi era prăfuită, aşa că am trimis-o înapoi la distribuitor” [ Îmi revin, şi îmi dau seama că eu nu aş fi acceptat-o desigilată. Că furnizorul îşi permite să o trimită aşa, e altă discuţie. Dar aici trebuie să se certe PCGarage cu furnizorii lor ]
Continuăm: “Eu deja plecasem la ora respectivă, şi nu am mai apucat să vă anunţ” [ Păcat - ar fi fost o discuţie telefonică de 2 minute care pe mine m-ar fi scutit de un drum de 2 ore. Dar în general în zilele cu meci lumea se grăbeşte ]
“Oricum, îmi pare rău, şi îmi cer scuze şi în numele colegei, care ar fi putut să fie mai amabilă.” [Cineva a citit post-ul. E bine ]
“Până la urmă, dv. eraţi un client care venise în sediu să ridice un produs”
“OK, înţeleg că se terminase programul, dar putea să îmi explice ce s-a întâmplat.”
“De aceea îmi şi cer scuze”
“Bun, eu acum am luat placa video din altă parte”
“OK, încă o dată scuze. O zi bună”
“Nici o problemă. O zi bună”

Îmi pare rău că nu am pe blog o categorie “Aşa şi-aşa”. Am doar “Aşa nu”, şi “Today I love”, iar postul de astăzi se încadrează undeva pe la mijloc…

Pe de o parte, trebuie să recunosc că au reacţionat bine. Sunt convins că nu a fost tocmai plăcut pentru reprezentantul de vânzări să pună mâna pe telefon şi să mă sune doar ca să îşi ceară scuze. Deşi nici măcar n-a fost el cel care a comis-o (OK, putea şi el să mă anunţe “omule, nu mai veni” – dar până la urmă nu aceasta a fost problema principală).

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb – oare mesajul ajunge şi unde trebuie (la persoana din spatele tejghelei din sediu), sau povestea se termină aici? Nu am pretenţia să “se ia măsuri” (după cum aţi văzut, nu am identificat persoana în nici un fel). Nu am pretenţia să i se taie din salariu sau să fie dată afară (am şi eu momentele mele când sunt nervos, şi pot să înţeleg că la sfârşitul programului îţi vine uneori să dai dracului tot şi să nu te mai cerţi cu toţi tâmpiţii ). Aş vrea doar să îi explice cineva că pentru un client este important ca în loc de “programul s-a terminat, cară-te!” să audă “ne pare rău, dar uneori se întâmplă să întârzie produsele de la furnizor”. Aşa cum a putut să spună o altă persoană din sediu, după ce domnişoara cu pricina mă trimisese “subtil” la plimbare…

Se pare că la noi există un obicei – firmele se poartă foarte frumos cu clienții cât sunt mici (firmele, nu clienții! ), după care pe măsură ce cresc, încep să le dea clienților cu flit. Ei bine, FIX acest lucru (un frumos șut în partea dorsală) l-am pățit eu astăzi de la PCGarage.

__(’Read the rest of this entry »’)