UberGeek

[ A venit timpul să mai pun şi ceva „Cisco-stuff” pe aici. Până la urmă, cu asta mă ocup, nu? 😀 ]

Am ţinut de curând un curs de OSPF. În care am început să le explic studenţilor că alegerea DR într-o reţea OSPF nu este preemptivă. Adică este cam cum e în viaţa reală la noi – dacă s-a văzut unul în funcţie, nu se mai dă jos! Chiar dacă apare unul mai bun (adică un router cu ID-ul mai mare decât al DR-ului curent nu îi va lua locul acestuia).

Ei bine, studenţii erau de altă părere – la laborator, ei conectaseră 3 routere în stea (toate 3 în acelaşi switch) şi făcuseră verificarea închizând şi deschizând interfaţa f0/0 a router-ului cu cel mai mare ID. Şi observaseră că în momentul în care router-ul cu ID mare reapărea în reţea, îşi relua locul ca DR.

Ce părere aveţi? Ce se întâmpla acolo?  [eu nu am ştiut să le răspund pe loc – am refăcut topologia pe routere, şi abia atunci am avut răspunsul ]

Răspunsul vine şi el, dar mâine. Până atunci, aştept păreri şi comentarii.

Se pare că strada pe care tocmai m-am mutat e… una cu multe peripeţii.

Azi dimineaţă am nimerit pe stradă în acelaşi timp cu maşina de gunoi. Stradă îngustă, maşini multe parcate (ştiţi cum e 😛 ), aşa că până să se elibereze strada, se făcuse coada până la intersecţia următoare. Trec vreo 10 minute care au părut zile, şi până la urmă se eliberează şoseaua. Nu mergem 10 metri, că ne oprim iar.

Ce se întâmplase? E undeva pe strada aia o groapă mare şi urâtă (din-aia de intri cu roata în ea FIX până la bară).

__(‘Read the rest of this entry »’)

În timp ce căutam eu diverse informaţii despre drivere şi laptop-ul meu, am nimerit peste ceva ce poate fi catalogat drept “cea mai proastă traducere automată a tuturor timpurilor”. Nu numai că nu ştie cuvinte sau context, dar face nişte aproximări la limita fantasticului (“start menu” devine “scrobeală meniu”, probabil prin aproximaţie cu “starch”, iar “path” devine “patetic”).

Aveţi un exemplu aici (iar dacă vă întrebaţi cum arăta originalul, iată-l. De fapt, îl puteaţi găsi şi singuri, dacă aţi fi căutat “origine engleză anghinară” :)) ). Pentru mai multe, plimbaţi-vă din link în link. 🙂

Tot am acum de făcut un referat despre AI – mă bate gândul să pun câteva citate acolo, la categoria “ce NU pot face calculatoarele. Încă.” 😛

Astăzi, îndreptându-mă spre Poli, am asistat la o scenă de coşmar. Protagoniştii? Un tip 2×2, numai muşchi, angajat probabil al unei firme de securitate, şi o bătrânică firavă, care vindea flori în piaţă.

__(‘Read the rest of this entry »’)

Îl cheamă Pleo. Ştie să dea din coadă, să mârâie sau să se gudure. Când îi este foame, plânge după mâncare, şi când îl mângâi se bucură. Şi este… cel mai nou robot „de casă”!

Toţi cei cărora le-a părut rău când a dispărut AIBO au acum un motiv să se bucure. 😀

Un review complet găsiţi aici.

Cât se instalează driverele pe laptop, m-am gândit să vă povestesc şi cam prin ce peripeţii am trecut eu până să reuşesc să îl cumpăr.

1. Găsesc laptop-ul. Modelul XPS M1330. Dragoste la prima vedere – mic, uşor, frumos, viaţă lungă pe baterie, ce mai – tot ce mi-aş fi dorit! După care încep să îl caut prin magazine, şi îmi dau seama că viaţa reală nu e chiar aşa de roz.

De ce? Pentru că la noi se aduc doar configuraţii handicapate într-un fel sau altul. Vrei baterie de 9 celule? Bine, nu mai ai fingerprint reader. Vrei din-ăla? Nu mai ai card reader. A, le vrei pe toate? Atunci ai doar 1GB memorie, nu 2 (înainte să ziceţi „se poate face upgrade”, citiţi punctul 2).

Nu e prima dată când mă uit pe site-urile din US sau alte ţări mai puţin bananiere, unde poţi să îţi configurezi singur laptop-ul, FIX cu ce vrei tu. Şi mă întreb „oare când vom ajunge şi noi aşa?” 🙁

2. Că tot vorbeam de upgrade – multe urări de bine pentru cei de la PCGarage, cu care am avut următorul dialog:

2007-11-24 21:18:48, Bogd

Care este costul pentru a upgrada sistemul la 2GB RAM (2x1GB)? Dar la 4GB (2x2GB)?

2007-11-26 15:00:35, Stefan Pirvu

Buna ziua,

Nu se poate face upgrade, nu putem schimba 2x512MB (cit are la acest moment notebook-ul) cu 2x2GB, iar dvstr. sa platiti doar diferenta.

O zi buna

Nu pot să le transmit decât două lucruri:

a) în FIX aceleaşi condiţii, emag-ul a putut. (am luat de la ei acum aprox. 1 an un laptop cu 2x256MB SODIMM. La cererea mea, au înlocuit memoria cu 1x512MB fără să îmi ceară absolut nimic în plus. Recunosc că am fost chiar surprins, fiindcă atunci -ca şi acum- eram dispus să plătesc o diferenţă, cât timp ea ar fi fost rezonabilă).

b) asta e – dacă nu puteţi, nu puteţi. Eu am găsit o configuraţie mai bună decât cea de la voi în altă parte, şi voi aţi pierdut un client. Ce credeţi, a meritat diferenţa aia de câţiva zeci de lei?

3. Hai să închei totuşi cu partea bună – am găsit laptop-ul ideal (pentru mine, cel puţin 😀 ) la PopStore. După o mică bâlbă (iniţial mi-au zis că nu-l au pe stoc, şi îl aduc doar în 4-5 săptămâni, pentru ca după câteva ore -când am plasat comanda- să găsească o bucată rătăcită pe undeva 🙂 ), au reuşit să mi-l livreze în ziua în care am făcut comanda. Mai exact, la 2 ore după ce am trimis comanda pe site. Felicitări!

Vestea bună – am reuşit în sfârşit să imi iau laptop. Vestea şi mai bună – e un Dell XPS M1330, cu o configuraţie superbă, de care sunt foarte mulţumit.

Ei bine, de aici încolo încep veştile proaste. Pentru că:

1. Vine cu Vista. Şi fără drivere de XP. Aşa că am de ales între: a) stau cu Vista, şi mă enervez de câte ori îmi face surprize neplăcute (Vista are problemele lui, nu ultima fiind resursele consumate). Sau b) instalez XP, şi stau câteva zile/săptămâni să sap după drivere (ştiaţi că nici pe site-ul Dell, la XPS M1330, şi nici pe site-ul nVidia, nu găsiţi drivere pentru GeForce 8400M GS? Sau ştiaţi că placa de accelerare Intel Flash Cache Module nu e suportată decât pe Vista?)

2. Vine cu o partiţie de restore. Asta n-ar fi nimic, DAR: mai vine cu una de diagnostics. Şi cu una de MediaDirect. Şi cu una pe care e SO-ul. Ţinând cont că numărul maxim de partiţii primare este 4, cum pisici se aşteaptă băieţii de la Dell să-l repartiţionez cum vreau eu fără să mai rad din ele?

3. Partea cea mai neplăcută – mă chinui de 2 zile să-i fac un „restore to factory defaults”. Şi bineînţeles că am citit manualul, şi combinaţia de taste menţionată acolo (Ctrl-F11) nu merge. Deloc, în nici un fel. Am încercat inclusiv să fac partiţiile alea ascunse bootabile. Rezultat – n-a mai bootat nimic.

Soluţia – simplă: pe modelele recente de Dell (de cel puţin câteva luni), „restore to factory defaults” se face cu F8, direct din meniul de „advanced options” al windows-ului. Dar a trebuit să sap ceva pe ‘Net pentru asta. Şi atunci, nu am dreptate când îi înjur pe cei de la Dell cu manualele lor cu tot???

În concluzie – superb laptop, superb aspect, superbă configuraţie, dar cumplit soft-ul instalat pe el.

Noroc cu Acronis-ul, care m-a ajutat extrem de mult (faptul ca i-am tras un full disk backup pe un disc USB folosind Acronis True Image mi-a permis să mă joc cu el fără să risc să stric şi mica parte care mergea :)). Cum l-am făcut să nu meargă, am pus mâna pe CD şi am refăcut discul aşa cum era (da, discul de boot Acronis suportă hdd-uri pe USB!).

[Later edit – credeţi că opţiunea de „restore to factory defaults” a mers? Singurul rezultat a fost un laptop pe care l-am gasit după 20 de minute rebootându-se singur, în disperare (ecran BIOS -> ecran negru -> reboot -> repeat). Nici măcar nu mai avea ce sistem de operare să încarce. Am încercat de 2 ori, şi când am văzut că nu am nici o şansă am ras tot şi m-am pus pe reinstalat. Zicând iar câte ceva de rudele şi sfinţii celor de la Dell…. ]

O invenţie absolut useless (până la urmă e mult mai uşor să te uiţi la ecran decât să scuturi telefonul. Şi, mai mult, nu îi deranjezi pe cei din jur). Dar… sounds like fun! 😀

Tocmai am ieşit (mai mult sau mai puţin şifonat) din procesul de migrare a serverului pe o nouă maşină. (”ieşit” s-ar putea să fie mult spus – dacă mai pică serverul în următoarea săptămână, înseamnă că mai era vreun fişier de configurare de care am uitat 😛 ).

Ei bine, când terminasem eu de mutat totul (chinuindu-mă vreo 2 zile să fac combinaţia courier + postfix + procmail să meargă, şi să meargă şi cum vreau eu 😛 ), am primit o întrebare: ”Why didn’t you just use Google?”. După ce am încercat un pic să îmi apăr punctul de vedere, mi-am dat seama că… nu pot! Până acum câteva săptămâni aş fi dat vina pe faptul că voiam IMAP (I love IMAP, and I really hated UPC când au renunţat complet la IMAP pe serverele lor). Dar acum Google oferă şi asta.

Până la urmă, motivaţia mea era simplă: voiam a) să am eu controlul asupra a ceea ce se întâmplă cu mail-ul meu, şi b) să învăţ (nu mai lucrasem niciodată până acum cu courier, de ex). Dar sunt convins că data viitoare când voi avea de configurat mail-ul pentru un domeniu, sunt mari şanse să aleg o soluţie „quick and dirty” şi să folosesc Google Apps.

Oricum, abia acum mi-am dat seama câtă dreptate avea Tanenbaum când vorbea despre „the TV model”. El spunea că în ziua de astăzi un calculator ideal ar trebui să funcţioneze ca televizorul – îl pui în priză, şi îl porneşti. Fără configuraţii adiţionale, fără alegeri din 100 de opţiuni. E adevărat, pierzi flexibilitate, nu mai poţi să faci atâtea lucruri cu el – dar fiţi convinşi că 8 oameni „normali” din 10 („normali” as opposed to „geeks” 😛 ) vor prefera varianta asta „inflexibilă”. Din ce în ce mai mulţi oameni vor să „focus on the computing, not the computer”. Şi recunosc că până şi eu (geek as I am) îmi doresc uneori să am un calculator care să meargă pur şi simplu, fără să fac 100 de tweaks şi de instalări pe el doar ca să îl aduc la o formă funcţională.

Care e legătura dintre Tanenbaum şi Google? Simplu – motivul pentru care Google are (şi va avea) atâta succes este chiar cel de mai sus: It Just Works (TM). Este soluţia cea mai apropiată de „the TV model” pe care am văzut-o până acum…